marți, 31 martie 2009

Aşa grăit-a Aranyosi...

Aseară s-a votat bugetul Consiliului Judeţean pentru acest an. Mai mic cu 25% faţă de cel de anul trecut. A trecut. Cu toată opoziţia PDL, despre care toată lumea se aştepta să fie mult mai... opusă. Mă rog. Există gargaragii care chiar se pricep la meseria asta. Dar există şi gargaragii bâtă de prostie. Dar cu pretenţii de doxă. Pe unul îl cheamă Ve-Ştea. Ăsta a reuşit aseară să scoată din sărite pe toată lumea. Era un fel de opus al contrei sau de contră cu orice preţ. Al doilea, Da-Nu, un fel de lătrău, de cuţulică-puţulică, care părea că-şi linge cicatricea... hai să nu mai jignesc patrupedul... Nu m-am putut abţine şi i-am transmis următorul compliment: mai prost decât primarul! Ca grad de comparaţie, bineînţeles. Majoritatea, însă, foncţionează în CJ. Adică, PNL + PSD + UDMR = LOVE. Revenind la contrele de dragul contrelor... portocalii contra galben – roşu – verde – alb... perla serii a scos-o, evident pe hol şi într-un cadru restrâns, consilierul UDMR Ştefan Aranyosi. Care, supărat că bugetul per cultură şi astre fu tare boicotat de portocalii, s-a exprimat: „Bă, voi sunteţi chiar mai hortyşti decât hortyştii!”...

luni, 30 martie 2009

Minivacanţă de bloggangiu

Timp de o săptămână n-am mai postat nimic pe blog. Ultimul articol, despre un bou portocaliu care a făcut presiuni ca emisiunea moderată de mine pe MIX TV să fie „ejectată” din grila de programe, a avut parte de sute de afişări. Cică s-a citit în draci. Şi în Braşov şi în Bucale şi prin alte părţi. nu-mi fac musai o glorie din asta. Unii m-au sunat să mă întrebe dacă mai trăiesc sau dacă sunt teafăr. Alţii să mă încurajeze. Cei mai mulţi să fie solidari sau să înjure faptul că emisiunea în care oamenii puteau pune întrebări în direct şi cineva să-i asculte le-a fost luată. M-au sunat şi câţiva din şefii lui Scripcă şi alţi membri de vază ai partidului portocaliu, care nu e totuna cu boul de aceeaşi culoare. Le mulţumesc tuturor!
Am revenit. N-am mierlit-o. N-am temeri de exprimare nici în continuare. Mi-am luat doar o mică vacanţă de bloggangiu... Şi nu mă ocup doar de portocalii, ci şi de galbeni, roşii şi chiar tricolori. Pe curând!

luni, 23 martie 2009

Emisiunea „CE NE ENERVEAZĂ!”
oprită la presiunile unui BOU PORTOCALIU!

„Ce ne enervează!”, emisiunea pe care am realizat-o la MIX TV, va fi scoasă din grila de programe. Practic, ieri a fost ultima emisiune. Am oferit pe post motivele pentru care încetează emisiunea care a enervat atât de tare municipalitatea Braşovului şi CNA-ul. Ca să-ţi fie interzisă o emisiune de către poliţia audiovizuală, cred că e un succes. Mai ales că tembelii care alcătuiesc acest aşa-zis consiliu naţional sunt în cea mai mare parte reprezentaţii refulaţi ai unor partide politice. Presiunile să fie interzisă emisiunea au început odată cu preluarea de către subsemnatul a calităţii de moderator. Ofticosul ofticoşilor, primarul Scripcaru, nu s-a lăsat până nu a scăpat (crede el!) de cea mai critică tribună de exprimare a braşovenilor. Sutele de telefoane în direct, necenzurate, arătau de fiecare dată fie hoţia, fie prostia, fie nesimţirea, fie incompetenţa aleşilor locali. Nu e vina postului MIX TV şi nici a moderatorilor că mai bine de 70% dintre problemele semnalate se refereau la defecte care vizau municipalitatea Braşovului. În loc să fie prezent în emisiune, fie el, fie să-şi desemneze reprezentanţi care să răspundă sincer la problemele braşovenilor şi să se implice în rezolvarea lor, primarul a preferat presiunea politică şi ameninţarea ca armă pentru desfiinţarea emisiunii. Mie mi se rupe de orice bou, care crede că dacă împunge face gaură-n Univers! Sincer, îmi pare rău pentru telespectatorii care găsiseră în „Ce ne enervează!” (şi poate şi în persoana mea) o modalitate de dialog şi chiar de implicare în rezolvarea unor probleme sociale şi cetăţeneşti.
Cum a fost posibil?! Încă de la începutul anului, emisiunea cu pricina a fost crunt monitorizată şi reclamată la CNA. S-au dat amenzi împovărătoare şi s-au emis somaţii către post. Conducerea televiziunii a fost urecheată şi patronul postului a fost interpelat şi „sfătuit” să renunţe la această emisiune. În urmă cu câteva săptămâni, directoarea de programe a unui post TV concurent şi-a permis în faţa CNA (şi ăia gură-cască n-au pus-o la punct!) să ceară insistent... interzicerea moderatorului, adică a subsemnatului de a apărea sub orice formă la TV. Tu, fufă! Ce pizda mă-tii ţi-a făcut moderatorul? Că nu meriţi nici să dai cu mopul într-o televiziune, darămite să conduci una! Iar boul care te fute (şi poate că nu-ţi place), dacă n-are erecţie decât când îşi mai adaugă o ticăloşie la palmaresul de păcate, înainte să dea ortul popii, caută şi tu o pulă mai zdravănă să-ţi dea muie! Asta e ţara în care trăim, ăştia sunt dobitocii care profită de putere, astea sunt slugile care fac de căcat instituţiile! Să nu zică hop şi să nu se bucure degeaba boul şi vaca lui: voi face alte emisiuni, voi asculta vocea braşovenilor şi voi amenda prostia şi hoţia oriunde s-ar afla! Mi-am luat doar o pauză...

duminică, 22 martie 2009

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (11)

Dimineaţa pe răcoare...

Strechea

La pândă...

Milka de Moieciu (Ţara Branului)

Oile de la Ciumârna (Bucovina)

Capricoarne

Calul beţiv

sâmbătă, 21 martie 2009

lebădă JAZZ cu saxofon

prea ghiftuiţi de „en-detail”
ne etalăm în triburi vrac
în care adolf strigă „heil”
la tata darwin din copac

istoria-i un cot-codac
ce-a zămislit cu un strănut
o joacă cezar la barbut
napoleon o bagă-n sac

în timp ce hitler vinde vrac
produse-n frişcă şi iaurt
stalin vrea ochiuri la capac
castrate gri şi tunse scurt

se plimbă europa-n parc
la ora paiş’pe în amurg
jurassic plânge de sub turc
când ia giugiucuri în iatac

harem politic de „dada”
vechi „leo şanson de-un dadaist”
stalin turbinca „paşol na”
merge cu moartea la dentist

dansăm twist şi futurist
în ochiul stâng al lumii trist
în timp ce ochiul negru dreptul
face-n sprânceană pe deşteptul

e omenirea un angrou
clonând albuşul de la ou
smerit la mijloc gălbenuşul
îi cântă ode cu arcuşul

popoare nude în tricouri
vândute naşpa în angrouri
cântate „sax” la infinit...
adio, clinton, pa şi flit!

(1999)

vineri, 20 martie 2009

Place la popor!

Copila prezidenţială este pe cale să devină o nouă Elena Udrea a politicii româneşti. Vă mai amintiţi de stângăciile doamnei Cocoş de pe vremea când ţinea ditamai Casa Prezidenţială şi mai purta şi corespondenţa între Cotroceni şi Victoria? Pe urmă, ambiţioasa doamnă a ajuns unde e azi. Şi nu e puţin lucru să urci din avocat ministru în mai puţin de-un cincinal politic. Mezina EBA, după ce s-a pus la punct cu gramatica şi s-a luat în modelling cu madam Pippidi (categoria grea!), a făcut un salt de bungee-jumping în marea politichie. Lovitură de maestru! Aş zice, bravo Sebi, bravo Felix, bravo băieţi, cunoaştem echipa! Domnişoara merge pe speze proprii la Europarlamentare, demisionând din PDL, pentru a nu se pune, cică, cu... intelectualii. Bănuiesc că sunt prea mulţi, de se teme, şi dacă nu i-aş şti pe toţi, zău că i-aş nominaliza, da' m-abţin. După euro-„succesuri”, s-ar întoarce în partid. Nici n-a apucat bine să arunce ancora, că hop, ditamai sondajul-fulger, la cald. Unde, mezina bate PNL-ul şi UDMR-ul... Ar fi bătut poate şi PDL-ul şi PSD-ul, dar nu e frumos şi se supără Nenea Boc şi Nenea Geoană... pe ea şi pe Tăticu'. Tăticu' zice că n-a fost de acord, dar cum îi calcă pe urme, încăpăţânata şi precocea politiciană vrea să fie ca ea, că-i place competiţia. Pe socotelile mele, o să iasă europarlamentariţă. Numai că PDL va plăti pentru dânsa un preţ dublu. Adică, va pierde în favoarea independentei, cam vreo două-trei locuri din cele 10-12 câte ar putea lua cu sau fără domnişoara Băsescu pe lista sa. Ca lovitură de imagine pentru preşedinte: bună. Ca efect pentru partid: nu tocmai. Şi ăsta e numai începutul. Pentru că spre toamnă-iarnă, Tata Băse va da cureaua jos din pod şi o va pune pe partid şi pe Boc... Ca să-i crească, ce-a scăzut la pachet! Revenind la mezină, orice ai zice, fata se pare că place la popor. Şi asta nu ţine de politică, ci de „succesuri”...

joi, 19 martie 2009

Numele noului prefect: IVAN CIZMARU!

Zice-se că Boc s-ar fi interesat dacă ce se poartă prin trebonale ca speţe în care imperfectul de Braşov este împricinat e adevărat. Cică ar fi şi aflat că cam aşa e şi l-ar fi luat la rostulică pe Scripcărică pe această chestie cu trestie. Care Scripcărică şi-ar fi pus obrazul pentru Ionică. A nu se înţelege că Scripcărică ar avea aşa ceva. El n-are decât şorici, da' şi ăla e tuns cu foarfeca. Pe de alte surse, ca să nu crează unii că mă dau mare, unul din miniştri pedişti din actualul guvern, mi-a confirmat că Zeus a întrebat de ce a fost uns prefect „tocmai ăla cu dosare de la Braşov”. Tot un ministru mi-a şoptit azi numele noului prefect: Ivan Cizmaru. Şi mi-a mai zis că noi, presa, suntem de vină pe faza cu viitorul ex-prefect... Eu n-am nici un merit în acest sens, aşa că mă abţin de la şampanie. Dar ţin cu 'telectualii, dom'le... Succes, dom' profesor! Era nevoie de un om de echilibru.
Un prefect belit de un fost prefect...

Pârdalnicul jurnalist Libiu Mateescu l-a afurisit ieri, încă o dată, pe prefectul braşoavelor, în Jurnalul Naţional. S-ar zice că Ion Gonţea a evoluat. A ajuns, la nici o lună de prefectureală, un prefect de prima pagină. Ca mâine-poimâine o să-l vedem şi cap de afiş pe televiziuni. Vorba poetului, „la trecutu-ţi mare, mare viitor!”... Şi cum Gonţea are trecut, gârlă, de ce să n-aibă şi viitor puhoi? Răsfoindu-i acest trecut, jurnalistul, fost prefect, fost coleg de PD cu Gonţea, a dezvăluit afacerile cu iz penal ale actualului prefect. Pe aia cu „Condor-ul” o ştia toată lumea, pe asta cu „Romarm-ul” o ştiau doar cunoscătorii. Acuma să vedem viitorul... Boc dă din umeri şi zice ca Scripcaru să se spele pe cap cu „mătreaţa de Bran”. Băse, nerecunoscător cu cei care l-au ajutat, l-a mai trimis odată la DNA pe preş-ul executiv al PDL Braşov. Hăhăind,i-ar fi zis ceva de genul: lasă, bă, Ioane, să mai fie cercetaţi şi de-ai noştri...Mama Omida din partid (căci există!), fiind întrebată despre viitorul Gonţoiului ar fi zis că e naşpa...

miercuri, 18 martie 2009

Bufanţi, capră, prezervativ, ciment, macaroane, soté...

Morţii se vând bine. Ca brand, bineînţeles. De pildă, celebrităţi din cele mai felurite domenii, din lumea antică şi până în epoca modernă, azi sunt numai bune de reclamă la bomboane, băuturi, mobilă, bibelouri şi până la feluri de mâncare. Şi viii se vând bine ca marfă pe piaţa de consum. Mai ales dacă sunt preşedinţi sau foşti preşedinţi. Celebrul Obama, care se poartă în State ca preşedinte, se vinde bine, de exemplu, în Germania, ca fel de mâncare. Sau ca modalitate de îngurgitat. „Degetele lui Obama” sunt la modă... ca folosinţă, bineînţeles, de înfulecat cu mâna. Adică banalul şniţel de pui, feliat, dat prin ou cu pesmet şi prăjit, dă mai bine la consumator dacă e botezat cu numele celui de-al 43-lea preşedinte american. N-am putea ieşi din criză şi în ţărişoara noastră, dacă ne-am folosi preşedinţii pe post de reclame? Cum avem trei, doi foşti şi unul încă, m-am gândit să ofer câteva sugestii... Ce-aţi zice, de pildă, de pantalonul bufant Iliescu? Sau de brânză de capră, foarte sănătoasă de altfel şi foarte apreciată, botezată „Milică”? Dar de prezervativul Băsescu, ce ziceţi? Sigur că nişte critici l-ar reclama la Protecţia Consumatorului pentru hăhăit în timpul folosinţei... dar creşte natalitatea şi rămâne veselă... Putem extinde şi la alţi politicieni, care, mână de la mână, milă de la milă, nume de la renume, ar putea întinde o mână sănătoasă revenirii industriei publicităţii care e în declin. Cimentul „Tăriceanu” ar fi numai bun în construcţii, iar macaroanele „Geoană” i-ar bate pe italieni şi la pizza şi la spaghete... Dar de un soté de Boc, ce ziceţi? Nu că v-aţi linge pe deş'te? Trăiască bucătăria care va salva România!

marți, 17 martie 2009

Arde-o Nae! Baronii la pârnaie...

Am trăit s-o vedem şi pe-asta! Pare incredibil, dar e adevărat. Şi se întâmplă în România. Asta, a zilelor noastre. Un mare mahăr, un baron local din cei mai soioşi ai tranziţiei, Nicolae Mischie a fost condamnat definitiv şi cu executarea pedepsei. 3 ani şi 6 luni, direct la pârnaie. Arde-o Nae! Nu că mă bucur de răul altuia, în sens creştin regret orice năpastă căzută pe capul aproapelui, deşi alde Mischie nu ne-au fost şi nu ne sunt aproape, nici dumneavoastră şi nici mie... Se cheamă că totuşi avem procurori şi judecători. Se cheamă că, dacă vrem, avem totuşi şi Justiţie. S-ar zice că virgulă cu o mischioară nu se face primăvară şi Justiţia rămâne tot chioară... Dar un pic de satisfacţie tot e. Deci, se poate. Continuaţi şi vă vom aproba. Dacă vreo sută de procurori şi de judecători s-ar mobiliza şi ar duce până la capăt demersul actului judecătoresc în vreo sută de cazuri, care au supt România şi omorât speranţa în dreptate, am putea crede că ne-a venit mintea la cap în domeniul cel mai hulit atât pe plan european, cât şi pe plan intern – Justiţia. Îmi mai amintesc şi de un alt baron local, Sechelariu, fost primar al Bacăului, încătuşat cândva pentru niscaiva mărunţişuri... Să inventariem „pedigree-ul” penal al mischiotului: 3 ani şi 6 luni, condamnare cu executarea pedepsei pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare la fals intelectual, instigare la fals în înscrisuri oficiale şi lucrări de reparaţii fără autorizaţie de construcţie a unor monumente istorice; 3 ani cu suspendare pentru contrabandă cu maşini; 4 ani cu suspendare pentru corupţie şi 1 an cu suspendare pentru contrabandă cu arme... Nu vi se pare că fiecare cunoaştem cel puţin 1-2 cazuri dacă nu mai multe de asemenea fapte pe la cunoştinţele noastre din administraţiile locale? Nu rămâne decât să sesizăm Parchetele, procurorii să cerceteze corect, iar judecătorii să aplice legea. Sigur că pare ca la întrecerea socialistă de odinioară... dar tare sănătos ar fi. Hai să-ncercăm!

luni, 16 martie 2009

Banane de la Miss Roberta...

Tot respectul pentru Doamne! Şi pentru Domnişoare, tot respectul! Dar nu trebuie să am acelaşi respect şi pentru futelniţele de partid. Indiferent care-i partidul. Nu spun că băieţii sunt mai breji. Şi aici sunt domni, domnişori, don juani şi macho. Chestia este că dacă ajungi sus, poţi s-o şi iei ca atare, indiferent de sex. Aici nu contează înălţimea pe verticală. O fostă miss a ajuns numărul trei în Statul Român. Nicio problemă. Nici c-a fost miss, nici că s-a născut cu un anume sex. Dacă stau să judec după înălţime, e chiar primul om în Statul Român, având în vedere că ceilalţi doi-trei intră la categoria medie spre pitici. Nu l-am inclus aici pe Geoană, se-nţelege deci şi cine sunt ceilalţi doi, cărora nu le pronunţ numele de teamă să nu fac vreo cacofonie. Revenind la futelniţă, sursele care au suit-o în partid spun că dama respectivă reprezintă promovarea sexului în politică... pe bază de sex. Bun, admitem şi asta. Dar, futelniţa are ifose, pardon! Aşa că n-a vrut în ruptul curului să stea cu curul lângă un alt sex politic, care, iertaţi cacofonia, a fost ce e dânsa acum, ba chiar şi mai mult decât atâta. Mare pericol de contaminare, Doamne fereşte! Aşa că sexul celălalt a făcut-o proastă, dar s-a exprimat delicat... a zis că frumuseţea e trecătoare. Acuma solidaritate de dame cu dama ofuscată. Toate damele din partidul portocalelor si-au rupt banana de la gură, au pus de-o sacoşă din delicatesele maimuţelor şi au oferit-o sexului diferit. Nu s-a precizat, dacă belită gata sau cu coajă...

duminică, 15 martie 2009

sâmbătă, 14 martie 2009

FABRICHETA bic online hot-dog

în BouVagon cineva îşi aprinde ţigara
cu bricheta Osama Bin... Bic
sau New-Age nu contează
efectul de seră dezgheaţă dinozaurii
tocmai o spălătură pe stomacul gol
al creierului sandwich
devine cel mai adecvat purgativ sapiens
surfing între peşteră şi zgârie-nori
cad sfinţii unul câte unul
împuşcaţi de copiii roboţi ai propriilor sentimente

în BibelouVagin cineva îşi bagă prelungitorul istoric
mereu ca şi cum şi-ar băga dracul coada
în priza Evei sau mă rog coasta de azur a femeii
în BouVagon agitatorul de serviciu contemporan
ne ispiteşte în continuare cu vodcă de spălat KGB
Ne întoarcem din Siberia
sau călătorim spre siberia sans frontiéres?!
Nimeni nu ştie cât mai costă kintalul ideologic
la Bagdad cât şi în republica separatistă Kosovo

doar trenul Orient-Expres cu clătite şi barbă
despică prezentul atât de occidental
ca un pumnal inima unei iluzii
în timp ce coşul de fum al lui Toffler
continuă nelegitim secolul al XIX-lea
peste al XX-lea
în care Microsoft
iscăleşte şerveţele electronice cool
cu care se şterge Madonna de rujul de buze
lasciv şi global

vineri, 13 martie 2009

Alinuţa nu vrea cu Nuţa...

Moralista number one a RO-UE, Alina Mungiu-Pippidi, s-a dovedit consecventă. După ce i-a afurisit vreme de două mandate pe starteurii la parlamente, afurisita damă o afuriseşte şi pe mezina prezidenţială cu o afurisenie de dirigintă. Şi nu pe motiv de silicon de buze sau testosteron, unde n-ar avea motiv. Ci pe motiv de incompatibilitate de avion spre Parlamentul European. Ei, nu că s-ar bate Alinuţa cu Nuţa cu umbrelele pe paraşute, în caz că are ameţeli avionul, Doamne fereşte. Ci probleme direct de la îmbarcare. Păi, cum să se îmbarce deşteptuţa Alinuţa cu drăguţa Nuţa, fără ca să nu scârţâie căruţa? Chestia e că tăticu' s-a supărat şi pe Alinuţa, şi pe Nuţa. Cică Alinuţa n-ar avea motive să se dea uţa, iar cu Nuţa... va sta de vorbă când va putea. Că cică n-a văzut-o de-o lună. Din două una, ori tăticu' nu doarme nopţile pe-acasă, ori mezina... Alo, naţiune! Alo, SPP! Alo, servicii! Făceţi-vă datoria! Că se lasă cu nepoţi...

joi, 12 martie 2009

Crizescu îl bate pe Băsescu!

Se pare că Băse îl preferă pe Bombonel, în toamnă. Că e mai cu experienţă... Altfel, nu-mi explic de ce îl declară pe Mircea Geoană „virgin” şi cu „centură de castitate”. Unu: de unde ştie Nea Băse că Bombonel nu e virgin? Că Ristea Priboi s-a dat la fund. Doi: De ce alifia prezidenţială nu e parfum de roze pentru coaliţie, ci mângâiere de urzici? Pare prea mult pentru Mirciulică să fie căutat de mâna prezidenţială mai pe dedesupt decât Tăriceanu, pe care mâniosul l-a tachinat doar pe teme de blugi şi de limuzine. Trei: de gusturi nu se discută. Şi nici de prezidenţiale nu scapă nimeni. Nici măcar Băsescu. S-ar prea putea ca agresivitatea prezidenţială să-şi aibă izvorul în teama de sondaje. Pentru că un altul poate obţine cam o treime din voturi, cam aşa glăsuiesc irsopurile... Aşa că, numele celor care dau contre sau virginitatea acestora s-ar putea nici să nu mai conteze. Pentru că domnul Altcineva ar putea câştiga. Vă dau eu acum un nume de câştigător sigur împotriva actualului preşedinte: îl cheamă Crizescu. Şi e tot cu Escu...

miercuri, 11 martie 2009

Arestatu-n direct...

Invenţia lui Marconi bagă-n draci spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mai ales când evenimentele spectaculoase se petrec în direct. Am avut procesul lui Nicu Ceauşescu, parcă mi-aduc aminte, în direct. Dacă era după unii-alţii, am fi fost siliţi să vedem şi cum plutonul de execuţie îşi face datoria faţă de Revoluţia lui Brucan, nu-i aşa, băgând gloanţe reale în părinţii fostului prim-secretar de la Tineret. Despre morţi numai de bine... Despre viii care am mai rămas, ne ducem în continuare existenţa între micile ecrane TV şi marile ecrane ale vieţii. Dar nu de filosofie e vorba. Am trăit s-o vedem şi p-asta. Arestatu-n direct al unui condamnat definitiv în ograda unui post de televiziune, la o oră de maximă audienţă. N-are contează că-l cheamă Tolea sau Ciumac, nu contează pentru ce a fost condamnat sau că este VIP şi l-a băgat pe otevistul DD în tomberon, tot în direct. Chestia mi se pare de prost-gust. CNA-ul ce zice? Nu se uită şi copiii? Mă rog... Hai că aia cu caltaboşul în direct măcar era salvată de savoarea situaţiei. Ca şi schimbul de apă şi bideu din campanie... Că sunt emisiuni de acest gen, cu palme în direct sau Big Brother-i sau alte chestii tari, măcar se specifică genul şi te aştepţi să se întâmple astea. Dar la o emisiune de ştiri mi se pare anapoda, să laşi mascaţii să intre în platou şi să-ţi umfle invitatul. Apropo la ce s-a întâmplat tot zilele trecute, între primul şi al doilea om în stat, când o să asistăm la o pălmuire în direct a lui Mircea Geoană de către Traian Băsescu? Pariez că sunt în stare toţi s-o facă! Şi televiziunile, şi politicienii... Şi mă îndoiesc că „pălmuitul” şi-ar scoate pălăria şi ar întreba nedumerit: „Ce-aţi vrut să spuneţi cu asta, domnu' preşedinte? Şi replica „pălmuitorului” ar fi... „Hă-hă-hă... Bă, Mircea, io te-am făcut, io te f...” Pardon!

marți, 10 martie 2009

Bătaia pe Bălaia!

Pe vremea când tokeşii accelerau pedala, erau numiţi radicali. În schimb, markobeliţii, care cică puneau frână, erau numiţi moderaţi. Fiştecare partid îşi are, vorba lui Caragiale, şi faliţii săi, şi moderaţii săi, şi radicalii săi... Chiar şi coaliţiile îşi au radicali şi moderaţi. Bunăoară, optimistul Hrebenciuc pare un moderat model când afirmă că coaliţia la phutere va trăi vreo 8 ani. În timp ce Vanghelie pare un radical negru în cerul gurii şi tokeşit, când dă doar viaţă de sugar celor patru roze. Dialog de glumeţi? Se-nşală Hrebe? Sau a pecit-o Vanghele? Greu de spus. Pentru că ambii au dreptate. E ca în bancul cu cei doi şoricei, optimistul şi pesimistul, care au nimerit în oala cu lapte. Înoată! Dacă nu, te scufunzi. Sigur că înotul în lapte produce... unt. Pe care te poţi sprijini la o adică şi ieşi din oală. Deci, dacă bătuta pedisto-pesedistă se vrea cu unt din belşug, câştigă hrebenciucii. Dacă nu, vanghelioţii împut laptele... Cine ştie? Mai e până la vară-toamnă. Ieri a fost ultima babă, urmează moşii şi astenia de primăvară bântuie politica românească. Problema e dacă Bălaia mai are lapte...

luni, 9 martie 2009

SebiDan cântă la pian!

Îmi scrie bloggerul Sebi, îngrijorat cum că în jurnalul meu de bloggangiu am abandonat scripcarii, gonţoii şi botorogii de supt Tâmpa. Citez: Domnu' draga, nu te mai lasa servicile sa spui ce si cum sub Tâmpa, de bati campii cu sau fara gratie??? ori nu ne mai aburesti... ori iti cantam: LASA-NE!!!!!!!!!!!!!! LASA-NE!!!!!!
Domnu' Sebi dragă, de când cu Adevărul de Seară, cred că te prinde noaptea târziu în faţa sticlei calculatorului... Te-nţeleg, dar nu te pricep. Eu nu m-am blogangit doar de dragul Braşovului cât e el de mare, ci de dragul „tutulor” braşoavelor din ţara asta. Cu nume proprii sau comune. Servicii de „lăsat să scrii”, era să zic lăsata Secului, în Braşov nu prea există. Că dacă ar fi... multe am şti... Numai servicii la comandă, pentru ridicat gunoiul, depanat televizorul, rabla sau servicii hoteliere. Nici servicii, în sens de job-uri, nu mai găseşti în urbe, nu ştiu voi cum staţi... Aşa că cum să nu mă lase să spun „ce şi cum sub Tâmpa”? Dar ce dracu' să mai adaugi la prostia absolută a făcătorilor şi dregătorilor de evenimente? Mi-e sâlă! Am înţeles ce te preocupă. Ţi-e teamă să nu rămâi în exclusivitate pe Scripcaru, pe care în campania electorală l-ai ţinut afiş pe blog-ul prompt la alde matale. N-am 'ţeles dacă făceai reclamă la fantome, la portocale sau la fasole belită. Pe mine când mă vede, se hlizeşte ca prostu' şi încearcă să intre în vorbă, ba îmi mai şi trimite bezele prin mai-marii de la Bucureşti, când nu se plânge la CNA că dau cu MIX-ul în prostia lui. Dar n-am de gând să-l las să belească oraşul precum cucuruzul din satul lui cu nume de verdeţuri. Numai că mai am şi alţi căpcăuni politici de băgat în seamă. Îţi dau o informaţie în premieră: cică Orică a vomitat despre Scripcărică! Mi-a şoptit o păsărică! Ei, ce zici? Bem o bere? Sau nu te lasă serviciile... de noapte? Salutu-te-n jbanţ! Când te fac o balalaikă? Kaaalinca-kacalin-kacalin-kamaia...

sâmbătă, 7 martie 2009

POEZIE SLUTĂ
MÂNDRĂ ŞI CORNUTĂ
pentru o, boy frumoşi cu alăută


strănută primăvara, iarna dă concerte
de ghiocei şi preţuri săniile-s incerte
potcoavele sunt fierte şi cepele sunt bete
pancho aleargă iepele să fete
însămânţate freş occidental
de calul ducipal hrănit cu caşcaval
pe fus orar cel armăsar de mare neam
ce n-a riscat salam nici ham
n-a tras sictir la coviltir
şi n-a mâncat jăratic lobodă şi ştir
nechează cu concerte în rulote
pe şaua lui se urcă ultimul quijote
ce le promite iepelor pur-sânge rumba
piticilor o pistă de dat tumba
şi o şuviţă grea de adevăr
celor deposedaţi cam abuziv de păr
trăiască Che Guevara în bambilici cu ţara
încălecat pe plai şi nelustrat
pe scara de tramvai rulat pe blat dar inspirat
picior în gips de rai
purtând pantofi cu scai

pe cizmă şi opinci
taie urzici în cinci

rade trifoi în doi urcat pe muşuroi
tunde nevoi şi lâna frustă de pe oi
aprinde licurici
trece prin brici limbrici

şi cugetă pe prici
se dă în bâlci la gâlci

să nu răcească ţara suflă-n iaurt fanfara
dă-n ea cu mucii scurt pe post de marmeladă
scuipă-n direct pe stradă
seminţe de dovleac scoase din frac
muşcate ca de vârcolac de-un pui de drac
făcut colac
făcut covrig de frig

urcat trapez
în timp ce-n fa bemol diez

din portofel mefistofel lacustru-n cap şi chel
distrează telenaţia în luptă cu inflaţia
că tata e-n concediu şi sfinţii în remediu
doar singur sfântu-aşteaptă stă lumânare dreaptă
şi piaptănă cărare
cu mâna pe vâlvoi pentru o, boy
bengoşi frumoşi şi alăută
până strănută
o ceapă slută
într-un cimpoi de usturoi

vaca e mândră şi cornută
oftează în microfonul câinelui de pază
ce latră cu emfază
ciobanul face pipi-n vatră

ciolanul e incert încă pe reumatism se ceartă
fânu-i nefiert coliva-i fiartă
patrulater în adulter
şi Doamne iartă!...

vineri, 6 martie 2009

Şi poliţaii greci sunt Garcea!

S-a tot făcut mişto şi pe bună dreptate de poliţaii români... Ba urcaţi pe capotă, ba cu porcul în sac, ba luaţi la bătaie de te miri cine, ba cu portretul robot desenat după fotografia clientului... Mă rog, nu-mi vin acum în minte toate inediturile cu epoleţi făcuţi de cacao. Dar nici cu alte caschete... mult mai... cum să vă zic eu, nu stăm mai bine prin Europa. De la carabinierii fraţi de gintă de care se plâng românii batjocoriţi prin Italia şi până la agresivitatea proverbială a poliţiştilor bulgari sau unguri, cu un comportament mai ales faţă de români, aşa ca... între vecini. Păi, să nu dai acatiste să le moară capra? Dar una deja le întrece pe toate. Şi ţine de poliţia greacă. Care poliţie, mă rog, nu toată, ci doar nişte unii dintre reprezentanţii ei au săltat un baschetbalist sârb, pe care l-au confundat cu infractorul. Bine-bine, se mai întâmplă, s-ar putea spune. Numai că arestatul măsura cu vreo juma' de metru mai sus decât căutatul. Dacă pe verticală diferenţa de la 2,12 m la 1,70 m să zicem că e cam ca marja de eroare din sondajele noastre de opinie, la sol, pe acte era scris negru pe alb: Djikanovici, evident, un nume sârbesc. Nicidecum Paleokostas, infractorul căutat fiind grec. Bine că n-au arestat vreun sportiv de culoare. Că şi grecii sunt mai arşi de soare. Ştim că prostia e universală şi Dumnezeu a dat pe-aici egalitate de şanse. Cum nu ne putem plânge, parcă văd mâine-poimâine un poliţist neaoş şi cu zel de pe la noi, care l-ar putea umfla de pe stradă pe Ghiţă Mureşan, la o eventuală plângere a lui Vadim, confundându-l cu Piticul Porno, din grădina lui Băsescu... Sau unul şi mai şi, care să-i confişte ouăle lui Năstase, ca şi corpuri delicte, într-o scotocire ordonată de DNA la Avicola Cornu. Dar mai bine să nu le dăm idei...

joi, 5 martie 2009

Băstase şi Năsescu

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Băsescu făcea „flotări” în faţa Parchetelor şi Năstase n-avea nici o problemă. Ba, se credea că fostul premier va fi şi viitorul şef de republică. Că n-a fost să fie aşa, se ştie. De ce? Iarăşi se ştie... Înaintea alegerilor din acest 2009, rolurile s-au inversat: Năstase face coadă la Parchete şi Băse pare a nu avea nici o problemă. Că „Flota” e suspendată... ceea ce nu s-a reuşit de către cei 322 de suspensori şi cu Marinarul. Eşti sus, o dai! Eşti jos, o iei! În sens juridic vorbind... desigur. Dacă Năstase lovea în Băsescu cu PNA, Băsescu loveşte în Năstase cu DNA. Dacă înlături Pâul şi Dâul din acronim, rămâne NA! La bătaia de pe vremuri, aplicată copiilor mici, se spunea na-na. A curului coincidenţă: ieri, în timp ce Băsescu se împăuna la bilanţul Ministerului Public, ca prim magistrat în stat, Năstase se opintea în Parlament, să i se ridice sau nu balanţa imunităţii... Poate că ambii sun vinovaţi, poate că nu, poate că unul sau niciunul. Prezumţia cică e certificat de bună purtare şi cu ea scapi de pârnaie. Dar nu şi de belirea imaginii. Maamă, ce mai bătaie! În ring, fără frac şi smoking. Pe vremea lui Puşkin din aşa ceva puteai să dai chix în duel. Deşi frumoasa pusă în joc acum, nu e nici blondă şi nici regat, ci semi-republică. Ne-ar trebui nişte Spartacus, acolo, ceva, ca şi circul să fie mai tare. Dar cine mai ştie azi să ridice halebardele? Cât despre săbii, spade, pistoale, puşcoace, nici vorbă de cavaleri. La români se practică Măciuca. Dă-i, mă! Dă-i cu ce poţi! Dacă n-ai măciucă de-acasă, dă-i cu Parchetul în cap! Numai că în ţara lui Râsu-Plânsu, deşi doare, se râde-n draci. Cum era şi ieri în paralel pe teveuri... Năstase transpirând să-şi apere biluţele, Băse hăhăind că Boc n-ajunge la sutienul Kodruţei, darămite la tribuna acesteia. Pentru că la confruntarea de acum patru ani dintre cei doi prezidenţiabili, cineva cu pretenţii mi-a împrumutat ideea într-o caricatură, acum am ocazia s-o pun la loc: Băstase? Sau Năsescu?

miercuri, 4 martie 2009

Al cincilea Escu

Unu a fost Ceauşescu. Şi dus a fost. Al doilea, Iliescu. Iliescu 1 şi Iliescu 2. Între Iliescu 1 şi Iliescu 2, Constantinescu: fix al treilea Escu. După care, Băsescu. Cu numărul 4 pe tricoul prezidenţial. Şi ca să nu se strice tradiţia, Opoziţia pregăteşte un al cincilea Escu. Asta în caz că Escu 4 se defectează, cumva. Eu i-am sugerat lui Năstase, pe blog, că pentru a redeveni prezidenţiabil, cu şanse în superstiţia orală, trebuie să-şi pună un Escu în coadă. Sufixul pe care îl are nu rimează cu Flatulescu. Nici Tăriceanu nu stă mai bine cu sufixul. Dar Crin Antonescu e totuşi un Escu... Cum sondajele dau deja un Escu mai mare decât actualul şi nici Geoană n-are Escu, eu zic că Oprescu sună bine. Şi ca staţie de tramvai, şi ca prezidenţiabil în 2009. Şi catapultat tot din Primăria Capitalei. Doctorul zice că nu vrea. Dar parcă-i după el? Dacă ar fi să le numărăm ouăle... pardon, meseriile, ce-am avut şi ce-am pierdut? Am avut cizmar, hidrolog, geolog, acum avem marinar... Meserii, nene! Un doctor ne mai lipsea. La boala noastră, preferam un psihiatru... Dar merge şi cu bisturiul...

marți, 3 martie 2009

Un BOA prezidenţial pentru PSD

Iar a scos-o Vanghelie din batistă. Şi nu era cu muci. Cică, prezidenţiabilul pesedist nu va fi un Obama autohton, cum profeţea Taica Iliescu, ci o târâtoare, mai mică sau mai mare, n-are contează, dar cu dinţi. M-am tot gândit ce animal politic poate fi scos de pe Animal Planet din Grădina lui Vanghelie. Un şarpe cu clopoţei? Sună prea tare şi aude Băse... O cobră? Sâsâie şi dansează după fluier, dar poartă ochelari şi nu seamănă cu profilul... Anaconda e prea mare şi nu intră pe uşa de la Cotroceni... Năpârci, vipere, şarpele chior... sunt prea banali ca să intre în competiţie. Aşa că un Boa ar fi cel mai potrivit. Cin' să fie, cin' să fie? Boa-Geoană sau Boa-Năstase? Am folosit „femininul” Boa, deşi este vorba de un el. Păi, cum era să fac? Dacă masculinizam denumirea de catalog, ieşea altceva... Şi boii de-acasă n-au nici o vină.

luni, 2 martie 2009

Pleaşca, pulimea şi ouălele

După „almanahe” şi „succesuri”, zicerile cu umorul involuntar de acest fel păreau să intre într-un con de umbră. Prostia n-are vârstă, iar gafa politică n-are culoare. Dacă înainte de '89, mai râdeam de bâlbâielile lui Nea Ceaşcă, gen „alocaţâlii”, „copchiii” şi celebrul „tutulor”, după democratizarea umorului, ne-am câştigat dreptul să râdem de ei, fără să fim internaţi la balamuc. Popor băşcălioş ce suntem! Dar cum dracu' să nu te strici de râs, când „mapeţul” Ilici se înfoaie tenorial la alde Mazăre, ziarist naşpete prin anii '90, cu un „măăi, animalule!”? Sau când, la schimbarea macazului în '96, îl vezi pe regretatul Dan Iosif demonstrând cu un ţap în cârcă împotriva viitorului preşedinte, făcut mai târziu cu cerneală pe faţă de un Isaia care... stropeşte? Regimul Băsescu este marcat cap-coadă de zodia umorului, mai mult sau mai puţin voluntar. Preşedintele cu şuviţa în vânt, azi vânată de neînduplecaţii frizeri prezidenţiali, a rămas celebru cu „măi, păsărică!”, „nişte găozari”, dar şi cu tandreţuri mitocăneşti la fătuţele noastre mai slobode din presă. Măcar umorul junei Elena Băsescu este natural şi nu doare. Dar când îl vezi pe ditamai ministrul culturii, şi june, şi şcolit la Paris, cum o fleoşcăie cu „pleaşca-Băsescu” pe capul naţiunii sau, mă rog, al PDL-ului, cum să nu te sinucizi în direct la o oră de maximă audienţă? Evident, de râs... Doamne, fereşte! Şi ca meniul să fie complet în zona cultă şi subţirele Adrian Năstase recidivează în zona conotaţiilor porno-umoristice. După inventarul ouălelor, cum celălalt organ din trio-ul cu bijuterii masculine rămăsese virgin ca folosinţă verbală, proprietarul „tablouălelor” asociate cu termopane a slobozit-o şi p-asta: „capul pulimii”... Buuună, dom' Năstase! Chiar dacă nu-i originală şi se trage din Oprescu, „pulimea” nu se retrage din politicieni... Parafrazându-l pe Arghezi de odinioară, care îl miştocărea academiticeşte pe Zaharia Stancu: avem politicieni culţi... şi politicieni des-culţi...

duminică, 1 martie 2009

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (9)

Mărţişoare