Profanare, satanism,
antisemitism şi neonazism
în plin Centrul Braşovului!

Se întâmplă în plin Centrul Braşovului anului 2009...

De peste un an de zile, simboluri de recuzită satanistă, neonazistă şi antisemită tronează în plin Centrul Braşovului. Capela Catolică (monument din sec. XVII) amplasată în vecinătatea Teatrului „Sică Alexandrescu” este profanată şi folosită drept suport pentru diverse manifestări grafice obscene şi cu conotaţii ideologice. Monumentul astfel batjocorit, scăpat ca prin minune de demolare în perioada comunistă, se află la mai puţin de 100 de metri de Primărie şi cam la aceeaşi distanţă de Prefectură. Şi foarte aproape de cel mai important hotel din oraş, „Aro-Palace”.
Fanatici şi extremişti există în toată lumea şi se manifestă ca atare. Teribilişti, de asemenea. Ca de altfel şi pasionaţi până la nesăbuinţă de grafitti. Şi alte clădiri publice sau monumente istorice, ziduri sau garduri suferă, din păcate, sub asemenea mâzgălituri, cu simboluri înţelese doar de cei care le etalează unde îi taie capul. Nu-i vede, totuşi, nimeni?! Nu-i identifică nimeni, nu-i amendează nimeni?! Atunci pentru ce braşovenii plătesc o armată de comunitari, pe care îi vedem mai mult pe la parade sau plimbându-se aiurea?

O pentagramă răsturnată sau mâzgăleli la mişto, o zvastică, numărul fiarei sau semnul anarhiei – desenate pe ziduri – nu sunt atât de nevinovate pe cât par.

În Braşovul de azi, un oraş dintotdeauna al toleranţei ideologice şi al bunului echilibru între etnii şi grupuri de diverse culturi şi origini, este revoltător să vezi astfel de simboluri, condamnate pretutindeni în lumea civilizată. Mai cu seamă că e un oraş turistic cunoscut în toată lumea.

Cum pot să privesc indiferent aceste simboluri desenate pe o biserică din Europa secolului XXI, fără să-mi amintesc şi să mă cutremur că acelaşi simbol era zugrăvit pe coşurile crematoriilor de la Auschwitz?

Ziariştii braşoveni iau atitudine,
dar autorităţile municipiului dorm!

Braşovenii nu sunt antisemiţi. Şi nici responsabili de pentagramele sau zvasticile apărute pe zidurile oraşului. Admitem din start aceste lucruri. Dar vrem ca atunci când există asemenea probleme să se ia măsurile necesare.

A trecut mai bine de un an de când am organizat o conferinţă de presă ad-hoc în faţa bisericii profanate, pentru a semnala primarului George Scripcaru şi autorităţilor (i)responsabile această situaţie defăimătoare pentru statutul de oraş european. Şi nimic! În afară de câteva bâlbâieli ale unui purtător de cuvânt... Ruşine! Zvastica şi pentagramele întoarse se pare că nu-i spun nimic Omului de Buruieneşti (satul natal al primarului) preocupat mai mult de pationarul pe care l-a fleşcăit în Piaţa Sfatului, sfidând legea care protejează monumentele istorice !

BLOGĂRIAL

Gazul bate Ghaza!
(Ediţie nouă)

Viaţa bate filmul, Tanţa bate covorul, Mutu bate iapa, Politica bate câmpii... Ştiri, pseudo-ştiri, non-ştiri, anti-ştiri, post-ştiri... Chestii fumate, un deja-vu perpetuu în societatea de consum vizual. Sfârşitul de an şi începutul de an ne-au înghesuit într-un hipermarket interplanetar cu un nou război în direct, cum se poartă de vreo două decenii. Tele-planeta, odată cu invenţia lui Marconi şi super-adaosul lui Microsoft ne-a convertit cu totul în consumatori de circ şi orori universale, în direct. Războaiele din Golf, vânătoarea de bin-ladeni, miloşevici şi sadam-husseini, dar şi prăbuşirea Gemenilor, toate transmise în direct, ne arată tot mai mult cum se face de fapt agenda publică a planetei. Şi România are o agendă publică a ei, mai bine zis, o tele-agendă. Eşti la televizor, deci exişti! La început de 2009, constatăm că agenda României nu o mai fac politicienii români, ci o face ca pe vremuri Moscova. Avem un altfel de război rece. La propriu. Europa Centrală şi de Est, chiar Europa în general, nu mai dârdâie de frică aşa cum odinioară în faţa URSS, ci dârdâie de frig în faţa Rusiei. Un fel de frig siberian traversează, în loc de gaze prin ştiutele conducte, şira spinării unui continent întreg. E altfel de război. Un război economic şi politic, în care actorii care hotărăsc măsoară politica în conturi. Probabil că Europa, confruntată cu problema gazelor ruseşti şi proiectele noilor conducte de tranzit, va fi mai puţin interesată de soarta beligeranţilor din Ghaza. Cum şi America este ocupată cu transferul de putere la Casa Albă, probabil că în Orientul Mijlociu, Israelul îşi va rezolva singur problemele cu lumea arabă, ca o veritabilă putere regională. Gazul bate Ghaza!

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (2)

Pelerin la templul iernii

Dansul lebedelor

Vitrină cu mirese

Coviltir

Hornari de alb


Crizanteme

Prin intermediul cafenelei noastre on-line,
Asociaţia ad-hoc a Ionilor onomastici de pretutindeni
îşi urează reciproc „La mulţi ani!”

De Bobotează, un dar de la Dumnezeu

APA MIRACOL şi TURISMUL ENERGETIC

Apă, lumină, energie...
Viaţă, sănătate, armonie...
Cură energetică, miracol, turism...

Nu sunt doar simple asocieri de cuvinte.
Poziţia geo-astrală a României este cea mai mare resursă strategică de care dispunem. Numai că, habar n-avem de acest dar de la Dumnezeu. Sau, interese care, probabil că ne scapă, ţin această resursă îngropată într-o ignoranţă premeditată.
Foarte mulţi cercetători din diverse domenii ale ştiinţei, mai ales luminaţi ai noilor ştiinţe, consideră România un adevărat izvor energetic benefic în foarte multe domenii. Tradiţional vorbind, de la resursele minerale cunoscute (sau necunoscute!) la flora spontană bogată şi diversă şi până la aerul pur sau apa miracol din unele zone mai mult sau mai puţin promovate ale României – stăm pe un potenţial economic şi ecologic, care merită toată atenţia în viitorul apropiat. Viitor de care va beneficia în primul rând turismul promovat inteligent.

Turismul tradiţional şi energetica subtilă

Turismul românesc are deja o bază materială solidă. Mulţi întreprinzători din turism pun la dispoziţia sutelor de mii de clienţi români şi străini condiţii atractive. Condiţii care îmbină rusticul cu facilităţile moderne, cu meniurile tradiţionale abundente (mai mult sau mai puţin bio şi ecologice!), cu ospitalitatea renumită şi chiar cu entertainment la preţuri rezonabile.
Marea problemă o reprezintă infrastructura de transport a României (lipsă de autostrăzi şi aeroporturi!). Dar, odată intraţi pe tărâmul specificului românesc, amprenta beneficului şi miraculosului se simte la tot pasul. Explicaţia ţine de energetica subtilă a apei, aerului, sufletului şi spiritului locului...
Un studiu de potenţial al acestor resurse, valorificate împreună cu brand-uri adecvate, va putea oferi, începând cu acest an, turismului românesc o dezvoltare alternativă şi curajoasă, bazată pe investiţii reduse. Vom promova acest studiu către toţi cei interesaţi.
Vă propun să realizăm împreună un GHID al acestor resurse neconvenţionale, în care vom include şi obiectivele turistice româneşti!

Pentru un altfel de turism în România!

Marile resurse sunt la îndemâna tuturor. Ele sunt, în primul rând, apa, aerul, solul şi chiar relieful. Mulţi specialişti cercetează de mai multă vreme capacităţile benefice ale diferitelor ape din România. Despre virtuţile „apei vii” şi formelor în care aceasta se găseşte în diverse locuri din ţara noastră, vom putea afla cât de curând. Turismul energetic şi valorificarea apelor miracol abia începe... Iar operatorii din turism vor trebui să pună în valoare aceaste resurse.

Unora, probabil, vă sunt cunoscute studiile japonezului Masaru Emoto cu privire la „emoţiile” şi „gândurile” apei. Publicăm mai jos un rezumat al acestor cercetări cu adevărat revoluţionare. Totuşi, nu pot să uit cum, prin anii '80, când eram student în Bucureşti, profesorul Ion Mânzatu ne vorbea despre primele cercetări româneşti ale „apelor din poveste”... Revăzând imaginile obţinute de profesorul japonez, nu pot să uit nici imaginile mele din copilărie desenate pe geam cu sufletul... Pur şi simplu suflam şi mă minunam, în zilelele Gerului Bobotezei, cum răsăreau florile de gheaţă... Ştiinţa îşi face loc astăzi mult mai aproape de interiorul decât de exteriorul nostru.

Masaru Emoto şi cristalele apei

Viaţa a apărut în apă. Bătrânii merg la biserică după apă binecuvântată. Indienii se purifică în Gange, aceeaşi apă care preia cenuşa morţilor lor. Botezul are loc în apă. Apa spală, purifică şi binecuvântează.
Masaru Emoto a făcut o descoperire uluitoare, din seria celor în care ştiinţa şi religia îşi dau mâna pentru a prefigura o nouă eră, în care nimic nu e ceea ce pare. E o descoperire care impune reevaluarea tuturor scărilor valorice pe care le avem despre lume, despre noi.
Experimentele lui Masaru Emoto arată ca bioenergia umană, diferite câmpuri informaţionale şi cele electromagnetice, influentează structura moleculară a apei la distanţă. Masaru Emoto a făcut diferite experimente şi asupra apei la distanţă.
Pe câteva eprubete sigilate cu apă distilată au fost lipite etichete, pe care au fost scrise cuvintele: iubire, mulţumesc, fericire, speranţă, adevăr etc., iar al treilea eşantion de apă a ascultat muzică clasică. Aceste eşantioane au fost îngheţate şi fotografiate cu ajutorul microscopului. Apa a format în toate cazurile cristale diferite şi pure. Nici unul nu semăna cu celălalt.
Analiza a arătat că structura apei era diferită pentru fiecare dintre aceste eprubete, dovedind în mod cert că influenţele asupra apei la distanţă produc un ecou, remodelându-i structura informaţională. S-a constatat că apa este un element „viu”, capabil să memoreze informaţia. Apa „memorează“ diferite influenţe şi le transformă în cristale care imită structura energoinformaţională. În mod asemănător, celelalte eprubete au fost expuse în faţa televizorului, calculatorului şi telefonului mobil.
Masaru Emoto în experimentele sale confirmă, în mod ştiinţific, influenţa negativă a radiaţiilor electromagnetice asupra sistemului bioenergoinformaţional şi al sănătăţii umane.
(Sursa: www.neotek.com)

Începând de azi:

FOTO-GALERIA mânzalăexpress
(1)

Iarna la Babarunca. Portal

Iarna la Babarunca. Pui de nea

Iarna la Babarunca. Paşii soarelui

Iarna la Babarunca
Babe de piatră

Iarna la Babarunca. Dantele

Iarna la Babarunca
La cumpăna pădurii

Iarna la Babarunca
Drum de lumină

Cronica de supt Tâmpa. Jurnal de bloggangiu (9)

2009, între Braşov şi Ghaza

La mulţi ani! 2009 a început în Fâşia Ghaza cu bombe, mai nou, măsurate per secundă, iar la Braşov, cu grade celsius împinse spre minus 30. În rest, planeta e bine-mersi, iar personajele principale ale acestui jurnal, între care îi amintim pe Scripcaru, Botorog, Barack Obama etc., sunt sănătoase tun, puşchea pe limbă, apropo de Ghaza... Şi bine-mersi, la locul lor. Adică, Georgel, nemuritor politic şi nu numai (şi braşovenii ştiu de ce! Oricum, a fost o glumă proastă, pe care o dezavuăm!) este la locul lui, pe care îl va mai ocupa ceva vreme. Botorog e tot la locul lui, legat cu lanţul de Prefectură şi probabil aşa va intra în Cartea Recordurilor. Cât despre Obama, încă nu s-a mutat la Casa Albă că n-are bani. Dar, mai e şi mâine o zi... şi sper să fie mai aproape de pace. Oricâte motive ar invoca fiecare din părţile beligerante din zona de conflict, oricâtă dreptate ar avea fiecare din cele două popoare învrăjbite nu doar de interese demografice, este ruşine pentru omenire că şi în 2009 a început-o cu un război.