PROTEST!

Datorită imbecilităţii legale de a ne fi monitorizată activitatea pe Internet, pentru că serverul de monitorizare este de tot căcatul pulii - pizdii mă-sii şi în interval de circa o oră am tot încercat să postez imaginile obişnuitei Foto-galerii de sâmbăta, iar „sistemul” m-a făcut cu nervii, am renunţat până mâine. Protestez public pe acest blog!!! Nu atât faţă de imixtiunea cu acoperire legală, cât faţă de... calitatea de căcat a acesteia. Adică, dacă tot vreţi să ştiţi ce mişc pe-aici, lăsaţi-mă măcar s-o fac!

Linişte şi astenie de primăvară

Primăvara bate la uşă. Boc, boc, boc! Dacă era Robocop premier, am fi avut şi stoluri de rândunici premature. Dar aşa, Guvernul are de lucru până prin martie şi încă bugetă. Presa are şi ea de lucru gârlă, după ce afacerea Ciorogârla a intrat în cazarmă şi naveta infracţională Craiova-Braşov a eşuat pe muntele prostiei şi incompetenţei, precum Arca lui Noe pe Ararat.
E linişte! Preşedintele e fericit că are guvernul visat. Ţara e fericită că s-a mărit cu vreo trei judeţe de apă ale căror adâncuri au fost concesionate încă din vremea Potopului. Poporul e fericit că va avea mai mult timp liber. Dacă poporul e fericit şi şomer, înseamnă că „să trăiţi bine!” s-a transformat din fantomă în întrupare de dinozaur. Şi Europa e fericită că are gaze diluviene în continuare de la Putin, via Ucraina. America e încă fericită cu Obama. În Fâşia Ghaza nu mai fâşâie gloanţele, în Irak miliţiile s-au mai potolit... Numai Bin Laden, acest Terente al lumii, umblă prin rapoartele serviciilor şi nu se mai dă prins ca laptele de oală. Stelele hoinare albastre descoperite recent visează la gaura neagră rămasă în stadiul de experiment (oare?), în timp ce meduzele nemuritoare îşi plimbă fustele pe mări... Cuvintele au luat-o razna, e clar, avem astenie cu toţii... şi scriem degeaba...

Aflatu-n treabă, la români

Cum se întâmplă ceva, grav sau important, naţia şi tele-naţia intră în psihoză. Normal, până la un punct. Reacţia opiniei publice, comunicare, manipulare... tot tacâmul. Nu ştiu dacă în toată lumea e la fel. Dar la români, prea mulţi dau năvală, cum se întâmplă ceva, şi asta mai ales la televizor, ca la un bufet suedez pe de-a moaca. Să vadă soacra şi vecina de scară ce grozav şi bun la toate este televisatul ziua şi televizatul noaptea.
Dacă ar fi vorba de opinii şi păreri culese din zona gură-cască ar fi ok. Dar, de la o vreme, indivizi cu pretenţii de vedete prea mult vorbesc în locul profesioniştilor. Doamne fereşte, dacă e vorba de-un potop, e normal să vorbească meteorologii şi hidrologii. Dacă e vorba de crimă, e normal să aibă cuvântul criminaliştii. Ori nu mai avem profesionişti pe nicăieri, ori goana după senzaţional a mass-mediocrităţii compromite mass-media. Scenarii fanteziste ies din căpşorul unor pripăşiţi de presă fără studii şi fără experienţă şi se dau pe post de buletine de credibilitate. Ne cred proşti? Stau şi mă crucesc, oricât de mare ar fi agitaţia în cazul jafului armat de la Braşov sau în cazul armelor dispărute din Ciorogârla, câte scenarii fanteziste le fată mintea chiar unor „ziarişti”. Neavând acoperirea documentării, nici cultura, nici intuiţia şi nici discernământul analizei, pixarii de birt ştiu o singură treabă. Să facă legături şi conexiuni numai de ei ştiute. Dacă anţărţ s-a scris despre cineva ceva şi cineva are legătură geografică cu altcineva, desigur, între cineva 1 şi cineva 2 este o legătură, care îl implică şi pe altcineva. Bun raţionament, nu? Documentaţi-vă, fraţilor, nu mai luaţi informaţii expirate de pe Internet, actualizaţi-vă datele, mergeţi pe teren şi staţi de vorbă cu oamenii dacă vreţi să aflaţi adevărul. Sunt dezamăgit de aceşti diletanţi, care habar n-au cu ce se mănâncă o investigaţie adevărată. Una e a scrie un pamflet, alta să comentezi avizat şi alta să probezi în cazul unei investigaţii! Nu vreau să se creadă că acuz în bloc ziarişti, realizatori TV, din Braşov sau din ţară. Pentru că avem şi profesionişti. Din păcate, pârghii importante ale mass-media (şi din Braşov!!!) au intrat pe mâna unor frustraţi, ofticaţi şi pe mă-sa care i-a născut, apropo de răspunsul unuia la o întrebare, pe care tot el şi-a pus-o. Aflatu-n treabă la români e boală grea... Eu mă uit critic spre presă, dar am văzut, tot în aceste zile, aflaţi în treabă la televizor de toate profesiile: judecători, poliţişti, avocaţi, experţi în diverse... nemaivorbind de politicieni. Sunt prea mulţi ca să le dau numele.

INSOMAR – salvamar prezidenţial
şi 10 geoană mititei...

Băieţii, până pe la vârsta pubertăţii, îşi măsoară puţele. Despre fete no comment. Preşedinţii îşi măsoară procentele. Băieţii mai au tendinţa să şi exagereze... Şi să şi-o dea mai mare. Şi la preşedinţi se întâmplă. Numai că preşedinţii nu şi-o măresc singuri. Şi nici cu silicon, ca fetele. Ci cu INSOMAR-ul. Un fel de Viagra bună să stimuleze erecţia din sondaje. Noua cotă a dunării prezidenţiale, după Ciorogârla şi mopul-premier, cică ar fi spre 60%. Mamă, ce mare e! Dacă mai vine şi un stimul de la Cicciolina, că tocmai a fost în Ungaria şi şi-a băgat ciuciu-n autonomia markobeliţilor, să vezi atunci erecţie cu frecţie la popor. O să-l dea INSOMAR-ul cât Everestul! Sau măcar cât Omu... Acum să vină Ciomu! Mai tăiaţi, băieţi, că şi-o ia în cap şi-o pune pe voi până la alegeri! Păi, din ce-o să-l mai creşteţi , tot anul, dacă acuma l-aţi scos din căciulă din primul tur? Eu zic să vă oprescu... Şi nu vă mai băsescu... Că pute a salvamar... Aşa că se caută un Obama de-al locului. „Pastorul” Vadim s-a autoschimbat la faţă în vederea obamiei... Şi pe Iliescu l-a pişcat dorul de căpcăuni americani, în ţara cu mioriţe, nu cum scria în tinereţile sale în Comsomolskaia Pravda. Bunicuţa Omida vrea să scoată din joben un Obama cu trei trandafiri la rever. Cică din spumă de trandafiri daţi în clocot o să apară peste noapte un Obama prezidenţial. Ei, cum o să-l alegi!?... Se iau zece geoană mititei, se dau cu cremă de pantofi pe faţă şi ăla de care s-a lipit mai bine tuciul şi are şi luciu e Obama! Ei, de asta ce zici, INSOMĂRITE? O să te tragi în continuare, ca băieţii, de puţă?

Puşca şi cureaua boacă...

În timp ce puşca umblă goală-puşcă prin ţară, adică teleleu, scăpată fie de la grădina zoo-militară din Ciorogârla, fie din buzunarul unui cetăţean al Republicii Moldova repatriat din puşcărie cu acte în regulă, graţie unei judecătoare de top... cureaua lui Boc, vorba cântecului, e lată! Ar vrea să fie şi strânsă, dar nu poate. Pentru că pe vremea suspendatului de la Cotroceni, utecistul Boc a fost trimis să se opereze de apendicită la Cluj, unde-i era locul. Pe bune! Umbla cu iaurtul după el, pe la primărie, prin avion şi chiar pe aleile din Modrogan, în timp ce se ciocnea whisky de către profesionişti. Dacă strânge prea tare chimirul cu bani, pe dreapta, unde-i apendicita lui, doare partidul de-acolo. Dacă strânge prea tare pe stânga, la splinuţa guvernului, doare în partidul co-intestin. Culmea durerii, nu e boceala proprie, ci să strângă cureaua Boc şi să ţipe Mazăre, Orişan şi Vanghelie...
Guvernul cu nume onomatopeic bugetă şi în această săptămână. Bugetă, deci există! Şi ca să nu mai umble camerele de luat vederi cu limba scoasă după miniştri bazaci, au fost trimise prin ţară să umble după infractori şi puşcoace. Demult spun că o minte laborioasă face agenda României, care apoi se dă la televizor şi proştii se bat cap în cap cu deştepţii precum berbecii, să crească şeptelul oilor votante, ca la INSOMAR. Amatorismul este în floare la toate nivelurile. De la Cotroceni în jos, curg la vale pe toate gârlele şi ciorogârlele instituţiilor valurile tulburi şi puhoaiele prostiei şi incompetenţei ajunsă în feluritele demnităţi. Asta-i buba care face „au” şi doare ţara! Prostia la putere! Şi nu doar în sens politic, ci ca un cancer de sistem. Câtă vreme vezi procurori care întorc cu faţa la perete şi cu fundul la bombeu infractori, în loc să-i ancheteze serios în limitele legii şi competenţei, câtă vreme vezi judecători care judecă cu membrele inferioare, câtă vreme vezi comisari fraţi cu interlopii, care dau în bâlbâială de prostie şi câtă vreme vezi miniştri făcuţi la apelul de seară şi peste ei un premier, pe post de mop prezidenţial, ca să nu mă leg acum şi de preşedinte... că-i la Budapesta... ai vreun motiv să mai fi mândru că eşti român?
Trebuie s-o luăm de la capăt. Să curăţăm prostia din sistem, să trimitem incompetenţii la culcare şi să ieşim din republica lui Brucan... Profetul care ne-a prostit odată la Revoluţie şi, aruncând anatema, încă 20 de ani după aceea...

Săptămâna nebunilor

O carte a lui Eugen Barbu a făcut carieră cu acest titlu. Şi un film. Titlul face carieră în continuare şi cu atât mai mult glorie în această lume a nebunilor. De la o vreme trăim într-un soi de săptămână continuă a nebunilor. A nebunilor de tot felul, cu acte de la ospiciu sau fără...
Săptămâna trecută în Babiloromânia, capul de afiş l-a purtat Ciorogârla. Atâtea trimiteri aiurea am auzit cu privire la acest toponim că, iată, de-acum şi-a ieşit din celebritatea mitică (ce ţine de Mitică) şi a intrat în celebritatea evenimentelor. Din Ciorogârla au dispărut zeci de arme de război, de la kalaşnicov, pistoale şi până la mitraliere. Au fost furate pentru talcioc sau se pune de o nouă „rivoluţie”? Asta pentru că, vorba Doinei Cornea, aia veche a fost furată şi ea, ca puşcoacele ciorogârlite... Mâine-poimâine, la cât de gură-cască este autoritatea în România o să ni se fure şi Dunărea, şi Carpaţii, şi Babele, şi Porţile de Fier... Şi chiar şi republica, cu preşedinte cu tot, iar noi habar să n-avem. Pentru că habarnaviştii conduc România cam la toate nivelurile. Asta în timp ce America se schimbă la faţă, la propriu şi la figurat, iar Europa devine neuroastenică.
Scuza cu criza nu mai ţine! Pentru că toţi au criză. Şi Obama, şi Putin, şi Merkel, şi Berlusconi, şi Cicciolina şi Sarkozy... La noi, criza e mai mult o sperietoare, un fel de mama-gaia, ca să mascheze neputinţa. Şi ea nu trebuie bocită, vorba lui Gheorghe Flutur. Ce-o fi vrut să spună? Că premierul întâmplător poartă onomastica bocitoarelor? Păi, ce-a făcut legendarul premier, săptămâna trecută şi ce face în continuare? Boc face de la începutul anului buget. Şi Pogea face buget. Şi Nica face buget. Toţi fac buget. Are ţara buget? Păi, n-are... Are ţara şomaj în creştere? Are! Are sărăcie? Cât cuprinde. Are jafuri armate, furturi de arme din depozite militare şi oameni împuşcaţi pe stradă de interlopi periculoşi? Are! Are cocaină? Are! Are maimuţe care dansează sârba pe Youtube, lăsând oltenii cu gura căscată? Are! Are Miki Şpagă care îşi vinde pe blog apartamentul? Are! Are „tribun” dator la RAAPS, care mâine-poimâine îşi va scoate partidul în Cişmigiu la o plimbare cu barca? Are! Are cioban cu valiză la DNA, păstorind latifundii, fotbalişti, oi felurite, miei abia fătaţi în curtea palatului şi pre mamele lor care behăie în direct la TV? Are! Are ortac ce se visează deja preşedinte? Are! Are Ciorogârlă cât gârla? Are! Şi devine emblematică. Azi începe o nouă săptămână...

aperitiv la SICTIR CU MUŞTAR

Nu mai aveţi cozonac,
daţi-le ochii cât cepele peste cap
nu mai aveţi prăjituri,
daţi-le colivă de răcituri
nu mai aveţi nici colivă,
daţi-le locuri de veci
sau aşezaţi-i la morgă în stivă
nu mai aveţi dulceaţă de gutui,
daţi-i pur şi simplu dracului...

nu mai aveţi bomboane
paturi de turtă dulce la spital,
gătiţi-i pentru cel din urmă bal
nu mai aveţi magiun
nici mierte fierte,
puneţi-le ceva în pensii alocaţii şi salarii
şi instruiţi poştaşul politicos să le ureze
„Dumnezeu să-i ierte!”
nu mai aveţi o portocală o banană,
daţi-le amintiri de pomană

nu mai aveţi frişcă şi tort,
daţi-le ultimul colac de la mort
nu mai aveţi frizeri să-i mai radă,
mai aliniaţi-i odată la coadă
(!) nu mai aveţi nimic,
daţi-le un polonic –
să-l fiarbă în oală,
să nu cumva să pună de-o ciorbă
de-o răscoală
nu mai aveţi sictir,
daţi-le ardeţi-le una la mir
nu mai aveţi nici muştar,
daţi-le brânci de pe trotuar...

Nu mai aveţi, mă, nenorociţilor
chiar nimic, nimic?!
Daţi-le cordonul înapoi de la ombilic,
să intre în mă’sa la loc

Daţi-le pur şi simplu foc!
Mama lor, de neisprăviţi fără noroc!

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)