NAŞPET cu oţet
de nasol ÎN FORMOL

bacili, bikini, strănuturi, biciclete
vai ce de operete bete în şosete!
ţâţe de fâţe, mâţe, fese, îngerese
subtil şi imbecil în fumul care iese
striptease prelung twist pe horn de pipă
să bage-n draci văcari şi baci
cu fes cu clop sau chipă
de sub aripă răsturnaţi cu carul

ce invadează nupţial
şi mitocondrial
oraşul caşcaval
în gaură tot scăpărând amnarul
să lumineze harul
de iască şi mătase
vărsat pe ştrase
acolo unde şase a-nghiţit paharul
turbat pe şapte şi asociat cu opt
că cinciul e necopt şi treiul e netot

iar nouă prea departe
la zero cere moarte
rămâne numai unul
care bea tutunul

bacili, bikini, strănuturi, maioneze
se mişcã-n frişcă de import pe metereze
colivă pentru mort
şi tort pentru chermeze
văpaie laie hărmălaie
flacon de nicolae pus în ceaşcã

o nouă gaşcă udă fleaşcă
suflă-n trombon
acordeon cu bulion
şi nea’ ion la unison
cu epsilon de ton şi cu viagra
o nouă albă ca zăpada
peste alba-neagra
joacă nebunii şah pătratele-s puţine
mulţimile se urcă-n trambuline
şi vor asociate să se-arunce
în caşcaval global cu turtă dulce...

(„Poezii fără filtru”, Editura „Duminică”)

Guvernul varză a la Cluj

De săptămâna trecută în meniul miniştrilor şi funcţionarilor care iau masa la Palatul Victoria a apărut şi populara varză a la Cluj. Mâncarea de carne cu varză a fost introdusă la cererea premierului chiar înainte ca Albă ca Zăpada (Elena Udrea) să-l declare pe Pitic apt prezidenţiabil. Mă întreb dacă se va scoate automat spanacul din meniu, pe motiv că Popey ia masa la Cotroceni. Ca orice clujean care se respectă, Emil Boc şi-a adus, cum s-ar zice, varza de-acasă. Până aici nimic deosebit. Dar odată cu varza nu şi-a adus şi capra, că ar fi rămas guvernul fără varză. Şi-a adus însă nepoata. Şi odată cu nepoata şi pe şefa acesteia, cu rang de secretar de stat, tot de la Cluj. Şi odată cu şefa nepoatei şi alte câteva zeci de clujeni, pe posturi grase, a căror şedere în Bucureşti în slujba premierului, pe banii poporului, costă zeci de milioane de euro pe an. Bună ispravă, în vreme de criză! Orgoliul băţos de ardelean ar putea reclama faptul că bocii au fost aduşi de la Cluj pentru a înlocui miticii de la Bucureşti. Numai că procedura nepotismului şi clientelismului promovat la rang de politică de stat ţine de Dâmboviţa şi nu de Someş. Şi ca să nu se supere nimeni, pentru transfer de patent, îi vom numi pe cei veniţi cu suita premierului „mitiboci”.
Alăturea de premier şi vicepremierul se ţine bine cu reţetarele, deşi stă pe colţul mesei. Dan Nica acordă mai nou certificate de profesionist în crimă organizată şi contraspionaj infractorilor. Bravo, dom' ministru, bună treabă! Păi, cu aşa patalama la mână, gorbunovii şi gribencii pot da clasă mondială. Specializaţi în România, pe somnul Poliţiei şi pe mărinimia prostească a ministrului Internelor, acestora le poate creşte cota. Să le dea şi diplomă de absolvire a „şcolii” din România... N-am înţeles niciodată excesul miniştrilor şi zelul lor de a se da în stambă la televizor cu orice preţ, făcând pe atoateştiutorii, când, de fapt, ei sunt doar simpli demnitari politici, de cele mai multe ori fără expertiză în domeniile pe care le conduc. Nu le spune nimeni că se fac de râs? Şi pe noi toţi odată cu ei?
Un singur ministru din actualul guvern a primit până acum nota maximă din partea opiniei publice. Este vorba de Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României. Pentru prestaţia excelentă de la Roma. În care ministrul a dovedit nu numai că e român, ci şi un profesionist veritabil. Dar cu o floare nu se face primăvară. Mai ales că fe-martie întârzie topirea zăpezilor şi ghioceii mai au de aşteptat bugetul, care întârzie să ajungă în provincie...

Cine mizdapătii te crezi tu, bă' fantomă?

Ieri seară, pe Realitatea Braşov, mi s-a părut că văd o fantomă scăpată pe ecran. Care era cât pe ce să ia la bătaie moderatorul. Dar nu era fantomă. Era chiar primarul Braşovului. Şi se răţoia la Daniel Giurma şi se îmbăţoşa la noi toţi, cum le ştie el, nenicule, pe toate şi de ce muşchi mari dispune dânsul. Deşi, stă şi cu fizicul fix cât cu mintea, cu vocabularul şi comportamentul. Aroganta fantomă, care la debutul carierei sale promitea să repare fisurile anale din clădirile Braşovului, acum le caută în justiţie şi în mass-media, cu zel de proctolog (ăla care bagă deştu', ca să nu mai apelez la Toarcea să-i traducă!). Eu nu zic că n-or fi şi „fisuri” de acest tip şi „hemoroizi” şi cururi pătate peste tot. Dar aşa aroganţă şi mitocănie de coada vacii fleşcăită în balegă şi folosită pe post de batistă, cel puţin în Braşov, n-am mai văzut. Măcar Becali are umor şi Vanghelie e sincer în puţinătatea lui verbală, ca să vorbim de afini. Iar Băse, pe care buruienică ăsta parvenit se tot screme să-l imite, dispune de o şiretenie inteligentă care, când nu e răutăcioasă, se transformă în şarm şi cucereşte miticii.
Eu care îl cunosc mai bine pe mitocan – de pe vremea când învăţa să mâzgălească politică cu creta pe masă şi i se turnau în urechi licori opărite cu SRI, Doişiunsfert, DIICOT şi DNA, toate pe urma sa ori supărări cotrocenite rău şi ştiu că de fiecare dată era să facă pe el – pariez că seara trecută ce-a defulat Georgică pe sticlă era un atac de panică. Şi are explicaţii psihologice în iminenţa catastrofei care l-ar putea paşte cu Ocolitoarea. Unde, dacă instituţiile râcâie adânc prin „fâneţe”, pajişti, gârle, intra şi extravilane, dau de altceva. Pentru că Braşovul de sub fundul lui (cum poza rânjind în campanie!) stă pe un butoi de pulbere în ce priveşte terenurile şi asfalturile date pe sprânceană şi damigeană. Vorba vine cu damigeana, că dedesupt e ditamai spălătoria cu conturi în Străinezia, dibuite şi de Cotro şi de ANI, care deocamdată face nani.
În emisiunea în care voia să vorbească singur şi toţi ceilalţi să-l aplaude şi să nu zică nici pâs, tentativa de primar de supt Tâmpa afişa superior responsabilitatea şi făcea pe patriotul. Pentru cei care nu cunosc subiectul, între 2003- 2005 , Primăria Braşov a executat lucrări la Ocolitoarea pentru traficul greu şi, abandonând un pod mai vechi, a construit un pod de 70 de miliarde la intrarea în Braşov, în zona Dârste. Vorbind pe speţă, primarul avea de răspuns opiniei publice (şi nu doar moderatorului!) dacă Ocolitoarea asta cu noul pod cu tot s-a construit, juridic vorbind, cu toate actele în regulă (exproprieri, utilitate publică etc.). Şi dacă terenul revendicat acum şi câştigat în instanţă, cu o definitivă şi irevocabilă, era litigios, de ce s-a ales tocmai CALEA ASTA. Nu cumva tocmai ca mulţi băieţi deştepţi să profite cu terenurile expropriate de Ocolitoare? Oricum, să nu vrei să intri în dialog cu nimeni presupune că ori eşti catâr, ori te păstrezi pentru procurori... Avea şi omul ăla cu terenul de la Pod dreptul la un cuvânt. Şi chiar la dialog. Mai ales că nu vrea neapărat să dărâme ditamai podul. Aflu că, de fapt, cererile de rezolvare amiabilă către Primărie s-au lovit de aceeaşi aroganţă şi de refuz al oricărui dialog. Păi normal, cum să dea teren la schimb unui neica-nimeni, când de fapt primarul şi acoliţii săi controlează o întreagă inginerie cu revendicări şi terenuri? Sigur că, pus în situaţia de a-şi dărâma propria prostie, o coteşte spre justiţie, care, în opinia sa, ar fi judecat strâmb. Nu-i ridic slăvi nici justiţiei, nici nimănui. Are cine să verifice dacă au greşit judecătorii. Problema, însă, care se pune în urma emisiunii, este dacă mai poate cineva avea dialog cu acest om, care ziua se suie şi noaptea se visează statuie. Eu zic să punem mână de la mână, să strângem material şi să găsim artistul care să-l imortalizeze şi să-l planteze statuar în giratoriu...

ŞTEFAN CEL MARE... cu acordul părinţilor!

Una dintre cele mai imbecilizate instituţii din România este Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA). Un fel de, chipurile, protecţia consumatorului în domeniul tele-alimentaţiei. Papagalii ăştia care stau cu chitanţierul pe moderatorii de televiziune incomozi, pe lângă faptul că sunt analfabeţi şi cretini, răspund doar la telecomanda politică. Adică, a celor care i-au desemnat pe criterii de obedienţă să fie judecătorii consumului de audienţă fără E-uri. Aici nu e vorba de praz, nici de lapte din China şi nici de fleica vacii nebune... ajunse mişeleşte pe tarabe. Emisiunea pe care o realizez în fiecare duminică la postul local de televiziune MIX2TV Braşov, intitulată „Ce ne enervează!”, îl enervează atât de tare pe Scripcarul Braşovului (un surogat de primar cufurit oranj!) încât vrea s-o scoată de pe post, acum, în Postul Paştelui. Cufurilă ăsta, care se crede în Ouagadougou (capitala statului african Burkina Faso), îşi permite să sune şi să facă presiuni directe la CNA, ca să-mi arate el mie... Ce să-mi arăţi, măi, belitură de chirpici? Că eşti un primar de mutat trotuare şi de învârteli în giratoriu, înjurat şi arătat cu degetul de tot mai mulţi braşoveni nemulţumiţi că s-au înşelat cu tine? Că mai eşti şi ofticos pe cât de tare te crezi în nănău?... Mi se rupe de tine şi de CNA, că nu trăiesc din televiziune, aşa că nu te mai strofoca degeaba! Culmea e că perceptorii CNA-ului pun botul la tupeul tău şi trimit amenzi peste amenzi, să mă sperie... Auziţi, oameni buni, de ce s-a bosumflat iar Omul de Buruieneşti, care vrea să devină statuie în viaţă supt Tâmpa: cică un invitat de al meu l-ar fi numit moldovean... şi pentru asta cere din nou amenda maximă! (În urmă cu o lună, acelaşi CNA obedient politic a amendat emisiunea în discuţie cu 50 de milioane lei vechi, tot la o jalbă scripcariotă!). Ca şi cum a fi moldovean este o insultă. Am întrebat şi eu, nedumerit, mai mulţi moldoveni dacă este o supărare să fi numit moldovean. Şi mi-au spus că, dimpotrivă, este o mândrie. Şi aşa cred şi eu. Dar tu, măi, fantomă edilitară, vezi doar peiorativul în tot ce mişcă (roagă-l pe Toarcea să-ţi traducă ce-i ăla!). Sigur că oamenii sună în emisiuni de televiziune şi povestesc despre tot mai multe „fisuri anale” şi aberaţii scripcariene. Pe care le amendează verbal, pe bună dreptate. Mă rog, pierdem vremea să-ţi explic. Pentru că tot este vorba în acest blogărial de moldoveni şi de CNA, nu pot să nu mă crucesc de ditamai aberaţia: pe un post central de televiziune, pe care rula cunoscutul film românesc „Ştefan cel Mare”, era pusă bulina „AP”! Adică, filmul putea fi urmărit de către copii doar cu acordul părinţilor... Culmea e că în pauza publicitară nişte dame probau chiloţi pe ecran... Dar nu era nici o bulină, care să-i ferească pe cei mici de cine ştie ce tele-precocităţi... Adică în România de azi, nu poţi amenda prostia unui primar că te amendează CNA-ul. Dar poţi amenda istoria, cu bulina introdusă de acelaşi CNA în programe! Care istorie, Doamne fereşte, neîmbulinată, i-ar învăţa pe copii ce înseamnă să-ţi iubeşti ţara. Sentimente şi modele care nu se mai poartă...

Apel la 112!

Am trăit s-o aud şi pe-asta: românii „românizează Transilvania”! Sforăitură din somnul cu vise erotice defulate prin gura prăfuitului popă reformat Laszlo Tokes. Mă întreb, dacă această sutană politică ar fi trăit prin Bavaria, ar fi vorbit de germanizarea Bavariei?! Sau dacă ar fi emigrat în Texas s-ar fi oţărât la băştinaşi că americanizează Texasul?! Şi dacă ar sta cu fizicul în Paris, s-ar obrăznici la francezi că franţuzesc capitala Franţei? Bre, Popo Loczy, iertată să-mi fie necuviinţa, nu cu popeala am eu treabă, ci cu sminteala... La aşa imbecilitate e de chemat Sanepidul... Sau Urgenţa... Că Poliţia e ocupată cu interlopii... Şi aşa am să şi fac. Sun acum. Consideraţi acest text ca pe un apel la 112. Alo! Pompierii? Alo! Urgenţa? Avem aici o raţă care măcăne şi se vrea singură pe varză!

România în război (I)

Constat tot mai mult că ţara noastră se află în război. Fără să-l fi declarat nimeni, războiul de aproape 20 de ani, al României cu ea însăşi, este o realitate. O realitate cu morţi şi răniţi, ca pe front, cu distrugeri materiale, cu oameni disperaţi şi ameninţaţi în fiecare secundă de pericole iminente. O realitate pe care nici politica şi nici statistica n-o pot contrazice. Ca în orice război, există desigur şi inamici. Unii pot fi arătaţi cu degetul, ba chiar pot fi traşi la răspundere sau supuşi oprobiului public pentru acest război, din care ei sunt învingătorii din start. Am avut şi avem demnitari, de la preşedinţi de republică, prim-miniştri şi miniştri şi până la diverşi şefi şi şefuţi de judeţe, departamente şi localităţi, care, în loc să fie în slujba poporului (spun vorbe mari!), îl fac pe faţă... ca să mă exprim în vocabularul tatuat pe ştrumeleagul lui Terente, încă vizibil în formol la Mina Minovici. Anul trecut se vorbea de peste 80 de miliarde de euro extraşi în această perioadă din avuţia naţională şi burduşiţi în câteva sute de buzunare deştepte. Bani cu care s-ar fi putut, evident, construi apartamente, spitale, şcoli, s-ar fi putut asfalta şosele, s-ar fi crescut calitatea vieţii şi sănătăţii românilor. Celebrele plăcuţe cu inscripţiile „Aici sunt banii dumneavoastră!” sunt de fapt o ironie a acestei realităţi din teatrul de război. Guvernele care s-au perindat s-au întrecut în cadouri şi pomeni pentru clientelă, în furturi acoperite de acte, s-au întrecut în a ne prosti din patru în patru ani, furându-ne într-o formă sau alta chiar şi votul. Cu cine să schimbi clasa politică? Pentru că repetenţii acesteia devin mai întotdeauna şefii de clasă. Răsturnarea valorilor face parte şi ea din operaţiunile strategice de pe câmpul de luptă. Ceilalţi inamici, uneori sunt fantome, alteori viruşi sau boli sau alte entităţi imateriale. Dar sunt la fel de necruţători şi bine aliaţi cu inamicii pe care noi i-am înarmat să ne distrugă. Ei se numesc sărăcie, şomaj, disperare, sinucidere, jafuri armate, omoruri şi câte or mai fi. Criza atât de pomenită, chiar dacă este o realitate, în mod paradoxal, devine aliatul inamicilor noştri. Iar războiul lor cu criza nu este şi războiul nostru cu aceeaşi criză. Noi plătim criza, ei o fură! Şi o tranformă în oportunitate pentru ei. Asta fac şi li se rupe de noi. Pentru că vorbeam de furturi uriaşe din avuţia naţională, astăzi nu se mai fură în România cu sacul sau cu sacoşa. Şi nici cu tirurile sau vagoanele, ci cu judeţe întregi de terenuri, cu fabrici şi bănci deşertate în conturi şi tranformate în marmeladă de averi. Îndrăznesc să spun că acum se fură chiar direct cu bugetele. Şi ştiu bine ce spun. Păi să nu iei măciuca şi parul şi să-l pui pe hoţii cei mari, care îi tolerează şi pe cei mici cu câte un jaf, ca să nu cânte? Pentru că tot suntem în război, avem şi noi armele noastre. Una e parul! Mai avem însă şi vocabularul! De care voi uza acum în toată splendoarea lui trivială: Băi, idioţilor! Băi, javrelor! Băi, jigodiilor! Băi, nenorociţilor! Băi, infractorilor! Băi, pocitaniilor! Băi, nesimţiţilor! Băi, janghinoşilor! Băi, împuţiturilor! Băi, stârpiturilor! Fir-aţi ai dracului! Ptiu! Fir-aţi ai dracului!

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (8)

Iernatice