Pantofii lui Badea,
un fel de cerneala lui Isaiia...
un fel de cerneala lui Isaiia...
Am tot văzut şi revăzut pe diverse tele-surse o imagine, care va rămâne celebră: un ziarist irakian aruncând cu pantofii, la o conferinţă de presă, în preşedintele Americii. Şi-a scos întâi un pantof şi-a aruncat. Bush s-a ferit. Se vede experienţa de practicant de baseball, ca orice american care se respectă. Jurnalistul a aruncat şi al doilea pantof înspre capul lui Bush, care a evitat la fel de abil contactul cu „ozeneul” venind din lumea lui Allah... Ce a urmat nu mai contează, dar gestul simbolizează o mare insultă în tradiţia arabă. Dacă n-ar fi fost precedentul cu Isaiia din România, care tot la un final de mandat, şi tot prezidenţial, cel al lui Emil Constantinescu, a aruncat cu cerneală în obrazul-barbişon şi nu a rata ţinta, l-aş fi poziţionat pe irakian primul în topul curajului de acest gen. Sigur, în ipostaze şi cu consecinţe diferite şi nu la anvengură planetară. La arab, nu era vorba de o imitaţie, ci de inspiraţie... Se ştie că omul imită. Şi uneori o face bine. Asta a făcut Mircea Badea la una din Antenele lui Voiculescu, în direct, aseară. A aruncat cu pantofii, pregătiţi dinainte, probabil în holograma din creierul său a preşedintelui Băsescu. Pentru că Băsescu, taman în acel moment, nu era de faţă. Ăsta da curaj! Nu că nu mi-ar fi simpatică această balalaică a tele-sticlei româneşti, Mircea Badea, ale cărui comentarii chiar le urmăresc cu interes. Dar, dacă avea sânge-n puţă, ar fi imitat gestul ziaristului arab aruncându-şi pantofii în original. Ce-i aia să arunci după fantome? Cum al nostru e câş, s-ar fi putut chiar să nu rateze lovitura.
