Puterea = pute-rea = „pute” şi „rea”
Aşa se întâmplă dacă o despărţim în două cuvinte. Puterea pute. Şi puterea e rea. Puterea şi dragostea prezidenţială pentru Vasile Blaga a fost atât de mare, încât l-a păstrat. Dar în afara guvernului. Degeaba teatraliza Boc, în faţa presei, că-i pare rău că a pierdut „Internele”. Nu-i pare rău deloc, chiar se bucură. Să-i spună lu' Mutu! Povestea cu primul venit, primul servit, adică PSD mută cu albele ca la şah, nu ţine. Decizia a fost luată acum câteva zile, să-l sară pe Blaga cu picioroangele lui Geoană, ceva mai lungi decât ale lui Boc. Care, dacă ar fi sărit peste Vasile, nu câinele celebru din Modrogan (care între timp a decedat), s-ar fi împiedicat ca un sac de şaij'de kile de cartofi şi ar fi căzut mai rău decât în celebra emisiune a lui Andrei Gheorghe. În PD şi L se poartă tot mai mult piticii, şi la propriu, şi la figurat. Să vedem dacă aceştia o mai pot învia la cotroceniale pe Albă ca Zăpada cu privirile picior peste picior... În materie de competenţă ministerială şi autoritate politică PD-L şi-a sacrificat astfel un simbol al credibilităţii şi stabilităţii sale. Şi nu e singurul ostaş credincios care primeşte „recunoştinţa”. Dacă nu cumva, inspiraţia prezidenţială este atât de genială, încât să-l păstreze pe Vasile Blaga pentru vremuri mai grele... Mă îndoiesc şi nu mă îndoiesc de asta.
