Cronica de supt Tâmpa. Jurnal de bloggangiu (1)

Pentru extratereştrii, probabil că Tâmpa este o antenă terestră prin care comunică telepatic toate lumile posibile. Pentru tereştrii care nu ştiu, Tâmpa este un munte care ţine de Masivul Postăvarul din Carpaţii de Curbură. Muntele este înconjurat aproape în totalitate de Municipiul Braşov, este situat la o altitudine de 960 m şi la o înălţime de 400 m deasupra oraşului, unde poţi urca cu telecabina. Pentru locuitorii satului Buruieneşti din judeţul Neamţ, Tâmpa este predestinaţia fiului minune al satului, pe numele său Scripcaru Gheorghe, care a fost teleportat aici primar. Pentru braşoveni, Tâmpa este mândria oraşului, locul de plimbat cu piciorul şi cu câinii după tine, pentru a se evita urşii, care dau nas în nas câteodată precum săruturile eschimoşilor... Şi mai este şi Cetatea Medievală refăcută şi adăugită de Aristotel Căncescu, pe care m-am supărat că-şi pusese numele pe nişte table, care nu erau ale legii şi ar fi putut rugini pe vreme de zăpadă. Cam asta e Tâmpa noastră cea de toate zilele... până când nu va fi asfaltată toată la un ordin al primarului.

Cronica de supt Tâmpa. Jurnal de bloggangiu (2)

Astăzi este 12 a 12-a. Asta, după Calendarul Gregorian. După Calendarul mayaş, habar n-am... Cât o fi de la facerea lumii este un subiect extrem de controversat. Dar de ieri şi până azi este fix o zi. Asta ştiu exact pentru că ieri l-am întrebat pe Scripcaru care este soluţia primarului faţă de situaţia protestatarului Botorog. Scripcaru mi-a răspuns extrem de inteligent, citez exact: „N-aveţi calitatea de ziarist, să vă răspund la această întrebare. Aveţi calitatea de politician...”. Îmi pare rău că nu i-am cerut şi o diplomă de absolvire. Nu pe a lui cu cele trei facultăţi cunoscute, ci pe-a mea. Dacă mă recunoaşte de politician, e bine. Iar calitatea de ziarist nu mi-o conferă cineva, pot s-o dovedesc cu acte şi texte...
Tot ieri, m-am întâlnit şi cu Botorog, după ce a fost interzis cu fizicul şi goarna în faţa Prefecturii. Asta, după ce ieşisem de la conferinţa de presă a lui Căncescu, unde acesta l-a fãcut troacă de porci pe Scripcaru. După care şi Scripcaru l-a făcut troacă de porci pe Căncescu, la conferinţa lui de presă...
Botorog era azi-dimineaţă tot în faţa Prefecturii, dar cu barierea pusă. De la spitalul de nebuni i-au dat certificat că e zdravăn, iar Drepturile Omului spun că poate protesta. N-ar fi rău ca testul psihiatric să-l facă şi primarul. După care, ar putea şi el protesta la locul de muncă să se mărească şpaga... Pe la 11 şi 10 m-a sunat Sebi Dan să mă invite împreună cu Libiu Mateescu la emisiunea „În faţa presei” de pe MIX2, unde o să dezbatem cazul Botorog.

FASOLEA NAŢIONALĂ

Hai să mai frigem o ţigară scurtă,
Că maţele se răzvrătesc în burtă – !
Se iau la trântă, pe ciolan se ceartă...
Dar toate au mîncat fasole fiartă.
Azi maţele sunt la putere, c-au fost în opoziţie
şi-aşa e democratic, aşa e în tranziţie;
În burtă, printre crampe, vor forma guvernul –
De mâine-i Paradisul, ieri a fost Infernul.
(Doar noi mărşăluim prin Purgatoriu
Cu ani-brucani umplând closetul provizoriu)

- Concetăţeni, nu daţi cu pietre, că nu mai e frumos,
A gângurit un „ţ”-îşpe tuşind melodios
- Să nu vă punã dracu’ să râgâiţi vreun „Jos”!
Răcni cu autoritate Maţul Gros,
luând-o muzical în Dodejos...
Mai bine ghiorăiţi în şoaptă şi subţire
şi folosiţi, de astăzi, doar Maţul cel Subţire
Că ţara ni-i bogată şi apă e destulă –
Ce-i cu Democraţia asta nesătulă?!

- Jupâne Maţe-Fripte, dar nu avem nici bani
de-o apă minerală. Uiţi? Noi suntem Golani!
Noi suntem nevoiaşii ce şi-au mâncat nevoia
şi-n vremea lui Roş’ Vodă rodeau salam cu soia...
Iar şapte ani, câţi scaun, aveam prin Roşu 2,
Am mestecat, ca órbiţi, nu gumă, tot nevoi...
şi-acum că viaţa-i verde, că Vodă este Verde...
Noi vrem promisiunea de fasole verde!!!

S-a convocat Consiliul Suprem de Apărare
şi decretĂ: de mâine, fasole verde pe ogoare!
Să ştie şi Marghioala, să afle şi Mariţa
Că ţara-i constipată. Trăiască Mioriţa!
Dar Niet! Fasolea veche dădea contre cu vrejul,
În timp ce pe-asta nouă o ameţea vârtejul
Vivat Agricultura! Trăiască Noua Eră,
Ce ne-a promis fasolea europrosperă!

O, dulcea noastră, dulce, fasole populară.
De secole simbol al luptei pentru ţară!
O, dulce şi distinsă Majestate Foseola,
Mai nobilă decât regina fabiola –
Azi, poate c-ar fi fost tanda pe manda,
Dacă te exportam pe brânză de Olanda!

...Băgăm în noi fasole... de 2000 de ani,
Popor de gazovânt, nu de ciobani – ...
Naţional, meniul ne dă de gol cu-n pârţ,
Taman când de sub cizmă Planeta face: Scârţ!
şi nu putem intra cu fâsuri isterice şovine
În rectul Europei, nici chiar în Filipine...

Bobor barbar, dar hâtru, cu umflături la maţe,
Bolnav mereu de burtă, va da în veci la raţe?
E acuzat etern de pârţ şi hepatită
şi-n loc ca să vomite, el Lumii îi dă mită...

De-mi vine ca să strig în patefonul sferic,
Ca un vadim fanatic, ca un funar isteric:
Jos cu Democraţia Mondială!
Trăiască Fasolea Naţională!

(Din volumul „Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)

Nota autorului: Poezia a fost scrisă în perioada desfacerii Guvernului Văcăroiu şi facerii Guvernului Ciorbea, dar actualitatea politică, din păcate, nu s-a perimat.

Articolul 1:
De azi, sunt bloggangiu!
Articolul 2:
Ceilalţi sunt bloggeri!
Articolul 3:
Se abrogă (in)diferenţa...

Azi m-am fãcut bloggangiu. Ceilalţi sunt bloggeri. Ei se numesc electronic Blogul lui Teacă, Ion Iliescu, Elena Udrea, Adi Nãstase – blog cu acord intelectual conţinut implicit, Părerea lui Eftimie, Blogu’ lu’ Sebeni, Sebastian Dan – adevărul din spatele uşilor închise... Şi sunt milioane de bloggeri, evident nu toţi de supt Tâmpa... Tata-Mare n-avea blog şi Mama-Mare n-avea mop. În schimb, Tata-Mare avea boi, pe care-i mâna cu biciul. Mama-Mare avea mătură de nuiele cu care mătura curtea casei. Nu a ţării, cum se face azi în politică. Ei trăiau pe vremea Primului Război Mondial, bătut statistic la victime de cel de-Al Doilea, n-aveau habar de Internet şi nici de animalele politice ulterioare. Generaţia bunicilor, strivită între Hitler şi Stalin, alerga ca la maraton între Mărăşeşti şi Turtucaia, iar generaţia părinţilor mei, tot aşa, între Berlin şi Stalingrad. Epoca lor părea o comună primitivă... pe lângă Comuna din Paris ridicată la scară planetară odată cu marea Revoluţie Socialistă din Octombrie... Care la noi s-a instaurat pe 23 august 1944, cu tancuri, pupături şi flori roşii... Tata i-a cunoscut personal pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. Eu i-am cunoscut personal pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu... Dar am posibilitatea să-i cunosc şi pe Putin şi pe Obama. Când eram mic, visam să mă fac inginer, dar a ieşit altceva. Când eram mai mare, visam să mă fac actor, dar a ieşit tot altceva şi o să vă povestesc altădată întâmplarea. Acum, m-am fãcut bloggangiu şi sper să iasă altceva...