Postarea nr. 126
DOUĂ ŞTIRI DE AZI...

Probabil că, pentru metrologii de evenimente, ştirea înmormântării de la Piatra Neamţ... cu cai şi mascaţi, apropo de versurile lui Minulescu („Ecaterino, vedea-te-aş moartă/Cu dric la poartă şi cai mascaţi!”) – iertaţi-mi impietăţile, şi faţă de mortul interlop, şi faţă de poetul supărat pe iubită – face audienţă. Şi, în topul ştirilor grele, senzaţionale şi tabloide, ar fi number one... Pentru mine însă, jurnalist de şcoală veche şi lector de sensuri mai profunde al întâmplărilor deloc întâmplătoare ale zilei de azi, două ştiri mă revoltă şi mă emoţionează deopotrivă. În subsolul TVR, un angajat şi-a pus capăt zilelor lui nefericite alegând „genul publicistic” al spânzurătorii – asta este prima ştire! A doua ştire vine de la Timişoara (ah, Timişoara speranţelor noastre, cu jertfa sa de acum aproape 21 de ani!), unde autorităţile au descoperit şi cercetează doi hackeri tineri (liceeni), care au spart nu ştiu ce site (oficial!) al inspectoratului şcolar judeţean, pe care au postat „injurii”... La adresa preşedintelui României, domnul Traian Băsescu şi la adresa domnului Emil Boc, premierul ţării noastre... Revenind la prima ştire, informaţiile de detaliu vorbesc despre neputinţa bietului lucrător de la TVR de a-şi plăti datoriile, în epoca celor doi glorioşi demnitari pomeniţi în cea de-a doua ştire. Câţi români nu-şi pun astăzi capăt zilelor, de sărăcie şi disperare?! Iar nesimţirea conducătoare continuă să guverneze şi peste morgă, şi peste spitalele în care zac şi mor zilnic mii şi mii de oameni, şi peste mausoleele triste şi ele cu toată încărcătura istorică aplecată în derizoriu... În ce-i priveşte pe cei doi liceeni, aş putea chiar să mă autodenunţ complice peste vremuri la „infracţiunea” de... teribilism amestecat cu eroism şi supărare existenţială, pe care le-am încercat şi eu, liceean fiind, acum jde ani... Când am scris vreo 20 de pagini de caiet de texte împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi regimului său şi, tot cam atunci, împreună cu mai mulţi „complici” de vârsta mea am creat o mişcare protestatară în cele trei licee ale oraşului Codlea, îndreptată însă ceva mai jos, adică spre conducerea administrativă a acestora şi împotriva atitudinii unor profesori (de altfel corectă la vremea aceea) faţă de idealul libertăţii noastre de a purta plete şi blugi în şcoală, de a cânta cântece mai puţin temperate, iar fetele de a purta mini ş.a.m.d. Acţiune care s-a soldat, evident, cu sancţiuni mai mici pentru cei care au scris doar la gazetele de perete şi mai mari pentru iniţiatori, adică eu, ăsta care scriu acum liber şi colegul meu Romy Cristea, sper că nu-i fac un rău divulgându-l cu prescriere. Noi am fost sancţionaţi cu mutarea disciplinară, eu la Suceava şi el la Câmpina, la licee similare. Până la urmă eu m-am scos, însurându-mă prematur şi transferându-mă la seral, ca să astup gura inspectoratului şcolar, condus de doamna, pe atunci tovarăşă mare, cu tot respectul, Maria Georgescu, care la rugăminţile criticului literar A.I. Brumaru şi poetului Nicolae Stoie, aflaţi în conducerea Revistei „Astra”, unde derbedeul şcolar publica poezii, au închis ochii şi nu m-au mai exilat în Bucovina. Mai târziu, după ceva facultăţi, al dracului destin, Romy a ajuns ofiţer în Armata RSR, iar celălalt derbedeu, adică eu, am ajuns şi mai dihai... activist PCR! Dar astea sunt alte poveşti ale vieţii, care acum nu contează. Contează că jalea în România asta e atât de mare şi supărarea pe măsură şi că cele două regimuri cu „escu” sunt mai mult decât comparabile. Dacă aia, pe care au jugănit-o din steag, nouă lăsându-ne gaura neagră, la republică mă refer, se numea RSR, asta, am mai spus-o, se numeşte tot RSR. Adică Republica Supravieţuistă sau Suprarealistă România...

Detergentul Becali

Haiosul personaj de Pipera, care a cunoscut de mic şi până în zilele noastre atât gustul mulsului de oaie, cât şi al banilor „deştepţi”, a fost umflat de Poliţie. Aproape din ţoale şi din palatul său de prost gust. O fi bine, o fi rău, se întreabă românii şi mai muşcă o gură de criză marcă autohtonă. Acuma, e drept, că omul şi-a cam căutat-o cu lumânarea, de fiecare dată când a vrut să facă din legea oilor un mod de a-ţi băga picioarele în autorităţi. Nu că n-ar merita să-ţi bagi şi curul în comportamentul de curci, ca mod de operare al acestora. Dar, nici să fi deasupra de lege crezându-te în levitaţie planetară, de fiecare dată când ai pecit-o şi vrei s-o dai la întors... Că eşti simpatic, ai bani... şi se uită lumea la tine în direct. Chestia, dincolo de trestia chestiei, nu e că Becali face cunoştinţă cu instrumentele lui Ciocan, iezuitul purtător de cuvânt al Internelor şi cu foarfecele de tuns cârlionţi al chestorului Tutilescu. Ci, că îmbogăţitul creţ şi agitat ca un extinctor este folosit pe post de detergent pentru a despuţi scena politică. Ba chiar de curpapir, aş zice! Pentru că am primit zilele trecute informaţii căcălău în scandalul „Doi şi-un sfert”, care put a corupţie la nivel înalt. Ba chiar şi pe fratele prezidenţial l-a văzut o naţie întreagă defecând în direct. Oamenii ăştia toţi au o problemă. Se simt zeităţi, deşi le pute capul precum curul (că oaia n-are nici o vină că pute!). Asta, până la punctul în care dau cu nasul în hazna, cum i s-a întâmplat şi lui Becali. În rest, cică ar fi treaba justiţiei, dar tare mi-e teamă că, chioară fiind, nu va găsi clanţa... şi aia murdară de...

Ieri, politica românească
părea răvăşită precum oile de la Bran...

Nu sunt fan Stolojan. În mai multe rânduri, l-am susţinut public pe Traian Băsescu. Cunosc şi potenţele celor doi, politiceşte vorbind, şi carenţele fiecăruia. Băsescu l-a preţuit mult pe Stolojan. De asta fiţi siguri! Stolojan l-a ascultat mult pe Băsescu. Şi asta s-a văzut. Ce a determinat ruptura? Stolojan, un om cu disciplină nemţească, nu dezertează aşa uşor din front. Am şi eu informaţii destule, pe Speţă, ca să spun aşa, dar nu voi uza de nici una din ele... Spuneam ieri că Băsescu a fost corect când l-a desemnat pe Stolojan premier şi că şi Stolojan a procedat corect depunându-şi mandatul. Stolojan era omul momentului, care putea să aspire criza cu propria lui credibilitate şi statură tehnocrată – Băsescu a gândit eficient politic aici. Dar nu poţi să faci guvern de adunătură din puhoaiele tuturor poftelor pesedito-pedeliste flămânde de putere şi guvernul să mai facă şi plici. Stolojan s-a simţit singur, i-a spus preşedintelui că nu poate fi pe post de papagal în astfel de condiţii.Preşedintele i-a indicat liderii celor două partide, mă rog, nu e treaba mea să reproduc întocmai limbajul între cele două entităţi băţoase... „Atunci să guverneze Boc!”. Să vină tinerii minune! Să vină bocii şi costobocii!
Toată lumea politică românească părea ieri răvăşită de eveniment precum oile de la Bran, dar fără nici o legătură cu Dracula. Ceea ce se anunţase a fi un succes pentru Băsescu, s-a transformat într-un eşec pentru preşedinte. Şi asta ar putea costa la prezidenţiale. Dacă Stolo, imagologic vorbind, ar fi putut prelua cele mai multe dintre loviturile politice împotriva preşedintelui, Boc nu poate, chiar dacă s-ar strădui, să fie un bun Sancho Panza... Pumnii adversarilor politici vor trece peste primarul Clujului şi se vor opri direct în ficaţii preşedintelui. Dacă guvernul Boc – Geoană, până la urmă asta e, va funcţiona, meritul nu va mai fi atribuit preşedintelui Băsescu, ci mai mult celor două partide care formează guvernul. Iar între cele două partide, PSD, chiar dacă nu are premier, ca imagine vorbind, va fi mai câştigat decât PD-L. S-ar putea spune că, prin această întâmplare, întâmplătoare sau nu, cu defectarea lui Robocop (autodefectare sau telecomandă Iliescu!!!), PSD a adăugat procente bune în sondajele de opinie viitoare. Odată cu prezidenţialele, ar putea fi şi anticipatele păcatele parlamentare...

Cititorii blog-ului manzalaexpress.blogspot.com
pot posta propriile comentarii şi pot trimite diverse informaţii,
materiale de presă sau opinii despre fapte, evenimente, oameni!
Accesaţi „Comentarii” şi introduceţi textul dumneavoastră în căsuţă. Alegeţi profilul: Nume/Adresă URL sau Anonim şi daţi click pe „Postează un comentariu”.

Cine l-a defectat pe ROBOCOP?

Gestul lui Stolojan este corect. Şi desemnarea lui a fost corectă din punct de vedere al preşedintelui Băsescu.Omul se bucura de încrederea populaţiei, de autoritate în rândul celor doi parteneri politici (PD-L şi PSD) şi de sprijinul preşedintelui. Ştiam de ieri că Stolo ar fi fost jenat de modul în care reprezentanţii celor două partide îşi trasau hărţile guvernamentale, aproape ignorându-l pe premierul desemnat. Aseară, un prieten comun mi-a confirmat situaţia, gata să explodeze. Azi dimineaţă, la 8.30, am aflat din surse de la Cotroceni că „Zeus” tună şi fulgeră, că-i belea mare şi „responsabilitatea” va trebui s-o preia preşedintele Partidului Democrat-Liberal. După anunţul de retragere al lui Stolojan, mai încruntat ca întotdeauna, am văzut un Boc fugărit de televiziuni, la fel de încruntat şi un Hrebenciuc speriat că se poate dărâma construcţia. Astea, azi dimineaţă. După poza de grup de aseară, la semnarea parteneriatului, în care Oprişan domina scena PSD suflând din ceafa lui Geoană şi Boc îi astupa faţa lui Stolojan, nimic nu părea să se mai întâmple. Azi am văzut un preşedinte „puţin trist” şi, din sursele mele, supărat pe toţi cei din jurul lui. Astea sunt faptele. Vom comenta în orele următoarele semnificaţia lor.

Articolul 1:
De azi, sunt bloggangiu!
Articolul 2:
Ceilalţi sunt bloggeri!
Articolul 3:
Se abrogă (in)diferenţa...

Azi m-am fãcut bloggangiu. Ceilalţi sunt bloggeri. Ei se numesc electronic Blogul lui Teacă, Ion Iliescu, Elena Udrea, Adi Nãstase – blog cu acord intelectual conţinut implicit, Părerea lui Eftimie, Blogu’ lu’ Sebeni, Sebastian Dan – adevărul din spatele uşilor închise... Şi sunt milioane de bloggeri, evident nu toţi de supt Tâmpa... Tata-Mare n-avea blog şi Mama-Mare n-avea mop. În schimb, Tata-Mare avea boi, pe care-i mâna cu biciul. Mama-Mare avea mătură de nuiele cu care mătura curtea casei. Nu a ţării, cum se face azi în politică. Ei trăiau pe vremea Primului Război Mondial, bătut statistic la victime de cel de-Al Doilea, n-aveau habar de Internet şi nici de animalele politice ulterioare. Generaţia bunicilor, strivită între Hitler şi Stalin, alerga ca la maraton între Mărăşeşti şi Turtucaia, iar generaţia părinţilor mei, tot aşa, între Berlin şi Stalingrad. Epoca lor părea o comună primitivă... pe lângă Comuna din Paris ridicată la scară planetară odată cu marea Revoluţie Socialistă din Octombrie... Care la noi s-a instaurat pe 23 august 1944, cu tancuri, pupături şi flori roşii... Tata i-a cunoscut personal pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. Eu i-am cunoscut personal pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu... Dar am posibilitatea să-i cunosc şi pe Putin şi pe Obama. Când eram mic, visam să mă fac inginer, dar a ieşit altceva. Când eram mai mare, visam să mă fac actor, dar a ieşit tot altceva şi o să vă povestesc altădată întâmplarea. Acum, m-am fãcut bloggangiu şi sper să iasă altceva...