Detergentul Becali
Haiosul personaj de Pipera, care a cunoscut de mic şi până în zilele noastre atât gustul mulsului de oaie, cât şi al banilor „deştepţi”, a fost umflat de Poliţie. Aproape din ţoale şi din palatul său de prost gust. O fi bine, o fi rău, se întreabă românii şi mai muşcă o gură de criză marcă autohtonă. Acuma, e drept, că omul şi-a cam căutat-o cu lumânarea, de fiecare dată când a vrut să facă din legea oilor un mod de a-ţi băga picioarele în autorităţi. Nu că n-ar merita să-ţi bagi şi curul în comportamentul de curci, ca mod de operare al acestora. Dar, nici să fi deasupra de lege crezându-te în levitaţie planetară, de fiecare dată când ai pecit-o şi vrei s-o dai la întors... Că eşti simpatic, ai bani... şi se uită lumea la tine în direct. Chestia, dincolo de trestia chestiei, nu e că Becali face cunoştinţă cu instrumentele lui Ciocan, iezuitul purtător de cuvânt al Internelor şi cu foarfecele de tuns cârlionţi al chestorului Tutilescu. Ci, că îmbogăţitul creţ şi agitat ca un extinctor este folosit pe post de detergent pentru a despuţi scena politică. Ba chiar de curpapir, aş zice! Pentru că am primit zilele trecute informaţii căcălău în scandalul „Doi şi-un sfert”, care put a corupţie la nivel înalt. Ba chiar şi pe fratele prezidenţial l-a văzut o naţie întreagă defecând în direct. Oamenii ăştia toţi au o problemă. Se simt zeităţi, deşi le pute capul precum curul (că oaia n-are nici o vină că pute!). Asta, până la punctul în care dau cu nasul în hazna, cum i s-a întâmplat şi lui Becali. În rest, cică ar fi treaba justiţiei, dar tare mi-e teamă că, chioară fiind, nu va găsi clanţa... şi aia murdară de...
Haiosul personaj de Pipera, care a cunoscut de mic şi până în zilele noastre atât gustul mulsului de oaie, cât şi al banilor „deştepţi”, a fost umflat de Poliţie. Aproape din ţoale şi din palatul său de prost gust. O fi bine, o fi rău, se întreabă românii şi mai muşcă o gură de criză marcă autohtonă. Acuma, e drept, că omul şi-a cam căutat-o cu lumânarea, de fiecare dată când a vrut să facă din legea oilor un mod de a-ţi băga picioarele în autorităţi. Nu că n-ar merita să-ţi bagi şi curul în comportamentul de curci, ca mod de operare al acestora. Dar, nici să fi deasupra de lege crezându-te în levitaţie planetară, de fiecare dată când ai pecit-o şi vrei s-o dai la întors... Că eşti simpatic, ai bani... şi se uită lumea la tine în direct. Chestia, dincolo de trestia chestiei, nu e că Becali face cunoştinţă cu instrumentele lui Ciocan, iezuitul purtător de cuvânt al Internelor şi cu foarfecele de tuns cârlionţi al chestorului Tutilescu. Ci, că îmbogăţitul creţ şi agitat ca un extinctor este folosit pe post de detergent pentru a despuţi scena politică. Ba chiar de curpapir, aş zice! Pentru că am primit zilele trecute informaţii căcălău în scandalul „Doi şi-un sfert”, care put a corupţie la nivel înalt. Ba chiar şi pe fratele prezidenţial l-a văzut o naţie întreagă defecând în direct. Oamenii ăştia toţi au o problemă. Se simt zeităţi, deşi le pute capul precum curul (că oaia n-are nici o vină că pute!). Asta, până la punctul în care dau cu nasul în hazna, cum i s-a întâmplat şi lui Becali. În rest, cică ar fi treaba justiţiei, dar tare mi-e teamă că, chioară fiind, nu va găsi clanţa... şi aia murdară de...
