Pe vremea când tokeşii accelerau pedala, erau numiţi radicali. În schimb, markobeliţii, care cică puneau frână, erau numiţi moderaţi. Fiştecare partid îşi are, vorba lui Caragiale, şi faliţii săi, şi moderaţii săi, şi radicalii săi... Chiar şi coaliţiile îşi au radicali şi moderaţi. Bunăoară, optimistul Hrebenciuc pare un moderat model când afirmă că coaliţia la phutere va trăi vreo 8 ani. În timp ce Vanghelie pare un radical negru în cerul gurii şi tokeşit, când dă doar viaţă de sugar celor patru roze. Dialog de glumeţi? Se-nşală Hrebe? Sau a pecit-o Vanghele? Greu de spus. Pentru că ambii au dreptate. E ca în bancul cu cei doi şoricei, optimistul şi pesimistul, care au nimerit în oala cu lapte. Înoată! Dacă nu, te scufunzi. Sigur că înotul în lapte produce... unt. Pe care te poţi sprijini la o adică şi ieşi din oală. Deci, dacă bătuta pedisto-pesedistă se vrea cu unt din belşug, câştigă hrebenciucii. Dacă nu, vanghelioţii împut laptele... Cine ştie? Mai e până la vară-toamnă. Ieri a fost ultima babă, urmează moşii şi astenia de primăvară bântuie politica românească. Problema e dacă Bălaia mai are lapte...
DCLXXVII
Acum 5 ani
Eventual... lapte gros. Problema este cine sade la bataie!
RăspundețiȘtergere