NAŞPET cu oţet
de nasol ÎN FORMOL

bacili, bikini, strănuturi, biciclete
vai ce de operete bete în şosete!
ţâţe de fâţe, mâţe, fese, îngerese
subtil şi imbecil în fumul care iese
striptease prelung twist pe horn de pipă
să bage-n draci văcari şi baci
cu fes cu clop sau chipă
de sub aripă răsturnaţi cu carul

ce invadează nupţial
şi mitocondrial
oraşul caşcaval
în gaură tot scăpărând amnarul
să lumineze harul
de iască şi mătase
vărsat pe ştrase
acolo unde şase a-nghiţit paharul
turbat pe şapte şi asociat cu opt
că cinciul e necopt şi treiul e netot

iar nouă prea departe
la zero cere moarte
rămâne numai unul
care bea tutunul

bacili, bikini, strănuturi, maioneze
se mişcã-n frişcă de import pe metereze
colivă pentru mort
şi tort pentru chermeze
văpaie laie hărmălaie
flacon de nicolae pus în ceaşcã

o nouă gaşcă udă fleaşcă
suflă-n trombon
acordeon cu bulion
şi nea’ ion la unison
cu epsilon de ton şi cu viagra
o nouă albă ca zăpada
peste alba-neagra
joacă nebunii şah pătratele-s puţine
mulţimile se urcă-n trambuline
şi vor asociate să se-arunce
în caşcaval global cu turtă dulce...

(„Poezii fără filtru”, Editura „Duminică”)

Guvernul varză a la Cluj

De săptămâna trecută în meniul miniştrilor şi funcţionarilor care iau masa la Palatul Victoria a apărut şi populara varză a la Cluj. Mâncarea de carne cu varză a fost introdusă la cererea premierului chiar înainte ca Albă ca Zăpada (Elena Udrea) să-l declare pe Pitic apt prezidenţiabil. Mă întreb dacă se va scoate automat spanacul din meniu, pe motiv că Popey ia masa la Cotroceni. Ca orice clujean care se respectă, Emil Boc şi-a adus, cum s-ar zice, varza de-acasă. Până aici nimic deosebit. Dar odată cu varza nu şi-a adus şi capra, că ar fi rămas guvernul fără varză. Şi-a adus însă nepoata. Şi odată cu nepoata şi pe şefa acesteia, cu rang de secretar de stat, tot de la Cluj. Şi odată cu şefa nepoatei şi alte câteva zeci de clujeni, pe posturi grase, a căror şedere în Bucureşti în slujba premierului, pe banii poporului, costă zeci de milioane de euro pe an. Bună ispravă, în vreme de criză! Orgoliul băţos de ardelean ar putea reclama faptul că bocii au fost aduşi de la Cluj pentru a înlocui miticii de la Bucureşti. Numai că procedura nepotismului şi clientelismului promovat la rang de politică de stat ţine de Dâmboviţa şi nu de Someş. Şi ca să nu se supere nimeni, pentru transfer de patent, îi vom numi pe cei veniţi cu suita premierului „mitiboci”.
Alăturea de premier şi vicepremierul se ţine bine cu reţetarele, deşi stă pe colţul mesei. Dan Nica acordă mai nou certificate de profesionist în crimă organizată şi contraspionaj infractorilor. Bravo, dom' ministru, bună treabă! Păi, cu aşa patalama la mână, gorbunovii şi gribencii pot da clasă mondială. Specializaţi în România, pe somnul Poliţiei şi pe mărinimia prostească a ministrului Internelor, acestora le poate creşte cota. Să le dea şi diplomă de absolvire a „şcolii” din România... N-am înţeles niciodată excesul miniştrilor şi zelul lor de a se da în stambă la televizor cu orice preţ, făcând pe atoateştiutorii, când, de fapt, ei sunt doar simpli demnitari politici, de cele mai multe ori fără expertiză în domeniile pe care le conduc. Nu le spune nimeni că se fac de râs? Şi pe noi toţi odată cu ei?
Un singur ministru din actualul guvern a primit până acum nota maximă din partea opiniei publice. Este vorba de Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României. Pentru prestaţia excelentă de la Roma. În care ministrul a dovedit nu numai că e român, ci şi un profesionist veritabil. Dar cu o floare nu se face primăvară. Mai ales că fe-martie întârzie topirea zăpezilor şi ghioceii mai au de aşteptat bugetul, care întârzie să ajungă în provincie...

Cine mizdapătii te crezi tu, bă' fantomă?

Ieri seară, pe Realitatea Braşov, mi s-a părut că văd o fantomă scăpată pe ecran. Care era cât pe ce să ia la bătaie moderatorul. Dar nu era fantomă. Era chiar primarul Braşovului. Şi se răţoia la Daniel Giurma şi se îmbăţoşa la noi toţi, cum le ştie el, nenicule, pe toate şi de ce muşchi mari dispune dânsul. Deşi, stă şi cu fizicul fix cât cu mintea, cu vocabularul şi comportamentul. Aroganta fantomă, care la debutul carierei sale promitea să repare fisurile anale din clădirile Braşovului, acum le caută în justiţie şi în mass-media, cu zel de proctolog (ăla care bagă deştu', ca să nu mai apelez la Toarcea să-i traducă!). Eu nu zic că n-or fi şi „fisuri” de acest tip şi „hemoroizi” şi cururi pătate peste tot. Dar aşa aroganţă şi mitocănie de coada vacii fleşcăită în balegă şi folosită pe post de batistă, cel puţin în Braşov, n-am mai văzut. Măcar Becali are umor şi Vanghelie e sincer în puţinătatea lui verbală, ca să vorbim de afini. Iar Băse, pe care buruienică ăsta parvenit se tot screme să-l imite, dispune de o şiretenie inteligentă care, când nu e răutăcioasă, se transformă în şarm şi cucereşte miticii.
Eu care îl cunosc mai bine pe mitocan – de pe vremea când învăţa să mâzgălească politică cu creta pe masă şi i se turnau în urechi licori opărite cu SRI, Doişiunsfert, DIICOT şi DNA, toate pe urma sa ori supărări cotrocenite rău şi ştiu că de fiecare dată era să facă pe el – pariez că seara trecută ce-a defulat Georgică pe sticlă era un atac de panică. Şi are explicaţii psihologice în iminenţa catastrofei care l-ar putea paşte cu Ocolitoarea. Unde, dacă instituţiile râcâie adânc prin „fâneţe”, pajişti, gârle, intra şi extravilane, dau de altceva. Pentru că Braşovul de sub fundul lui (cum poza rânjind în campanie!) stă pe un butoi de pulbere în ce priveşte terenurile şi asfalturile date pe sprânceană şi damigeană. Vorba vine cu damigeana, că dedesupt e ditamai spălătoria cu conturi în Străinezia, dibuite şi de Cotro şi de ANI, care deocamdată face nani.
În emisiunea în care voia să vorbească singur şi toţi ceilalţi să-l aplaude şi să nu zică nici pâs, tentativa de primar de supt Tâmpa afişa superior responsabilitatea şi făcea pe patriotul. Pentru cei care nu cunosc subiectul, între 2003- 2005 , Primăria Braşov a executat lucrări la Ocolitoarea pentru traficul greu şi, abandonând un pod mai vechi, a construit un pod de 70 de miliarde la intrarea în Braşov, în zona Dârste. Vorbind pe speţă, primarul avea de răspuns opiniei publice (şi nu doar moderatorului!) dacă Ocolitoarea asta cu noul pod cu tot s-a construit, juridic vorbind, cu toate actele în regulă (exproprieri, utilitate publică etc.). Şi dacă terenul revendicat acum şi câştigat în instanţă, cu o definitivă şi irevocabilă, era litigios, de ce s-a ales tocmai CALEA ASTA. Nu cumva tocmai ca mulţi băieţi deştepţi să profite cu terenurile expropriate de Ocolitoare? Oricum, să nu vrei să intri în dialog cu nimeni presupune că ori eşti catâr, ori te păstrezi pentru procurori... Avea şi omul ăla cu terenul de la Pod dreptul la un cuvânt. Şi chiar la dialog. Mai ales că nu vrea neapărat să dărâme ditamai podul. Aflu că, de fapt, cererile de rezolvare amiabilă către Primărie s-au lovit de aceeaşi aroganţă şi de refuz al oricărui dialog. Păi normal, cum să dea teren la schimb unui neica-nimeni, când de fapt primarul şi acoliţii săi controlează o întreagă inginerie cu revendicări şi terenuri? Sigur că, pus în situaţia de a-şi dărâma propria prostie, o coteşte spre justiţie, care, în opinia sa, ar fi judecat strâmb. Nu-i ridic slăvi nici justiţiei, nici nimănui. Are cine să verifice dacă au greşit judecătorii. Problema, însă, care se pune în urma emisiunii, este dacă mai poate cineva avea dialog cu acest om, care ziua se suie şi noaptea se visează statuie. Eu zic să punem mână de la mână, să strângem material şi să găsim artistul care să-l imortalizeze şi să-l planteze statuar în giratoriu...

ŞTEFAN CEL MARE... cu acordul părinţilor!

Una dintre cele mai imbecilizate instituţii din România este Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA). Un fel de, chipurile, protecţia consumatorului în domeniul tele-alimentaţiei. Papagalii ăştia care stau cu chitanţierul pe moderatorii de televiziune incomozi, pe lângă faptul că sunt analfabeţi şi cretini, răspund doar la telecomanda politică. Adică, a celor care i-au desemnat pe criterii de obedienţă să fie judecătorii consumului de audienţă fără E-uri. Aici nu e vorba de praz, nici de lapte din China şi nici de fleica vacii nebune... ajunse mişeleşte pe tarabe. Emisiunea pe care o realizez în fiecare duminică la postul local de televiziune MIX2TV Braşov, intitulată „Ce ne enervează!”, îl enervează atât de tare pe Scripcarul Braşovului (un surogat de primar cufurit oranj!) încât vrea s-o scoată de pe post, acum, în Postul Paştelui. Cufurilă ăsta, care se crede în Ouagadougou (capitala statului african Burkina Faso), îşi permite să sune şi să facă presiuni directe la CNA, ca să-mi arate el mie... Ce să-mi arăţi, măi, belitură de chirpici? Că eşti un primar de mutat trotuare şi de învârteli în giratoriu, înjurat şi arătat cu degetul de tot mai mulţi braşoveni nemulţumiţi că s-au înşelat cu tine? Că mai eşti şi ofticos pe cât de tare te crezi în nănău?... Mi se rupe de tine şi de CNA, că nu trăiesc din televiziune, aşa că nu te mai strofoca degeaba! Culmea e că perceptorii CNA-ului pun botul la tupeul tău şi trimit amenzi peste amenzi, să mă sperie... Auziţi, oameni buni, de ce s-a bosumflat iar Omul de Buruieneşti, care vrea să devină statuie în viaţă supt Tâmpa: cică un invitat de al meu l-ar fi numit moldovean... şi pentru asta cere din nou amenda maximă! (În urmă cu o lună, acelaşi CNA obedient politic a amendat emisiunea în discuţie cu 50 de milioane lei vechi, tot la o jalbă scripcariotă!). Ca şi cum a fi moldovean este o insultă. Am întrebat şi eu, nedumerit, mai mulţi moldoveni dacă este o supărare să fi numit moldovean. Şi mi-au spus că, dimpotrivă, este o mândrie. Şi aşa cred şi eu. Dar tu, măi, fantomă edilitară, vezi doar peiorativul în tot ce mişcă (roagă-l pe Toarcea să-ţi traducă ce-i ăla!). Sigur că oamenii sună în emisiuni de televiziune şi povestesc despre tot mai multe „fisuri anale” şi aberaţii scripcariene. Pe care le amendează verbal, pe bună dreptate. Mă rog, pierdem vremea să-ţi explic. Pentru că tot este vorba în acest blogărial de moldoveni şi de CNA, nu pot să nu mă crucesc de ditamai aberaţia: pe un post central de televiziune, pe care rula cunoscutul film românesc „Ştefan cel Mare”, era pusă bulina „AP”! Adică, filmul putea fi urmărit de către copii doar cu acordul părinţilor... Culmea e că în pauza publicitară nişte dame probau chiloţi pe ecran... Dar nu era nici o bulină, care să-i ferească pe cei mici de cine ştie ce tele-precocităţi... Adică în România de azi, nu poţi amenda prostia unui primar că te amendează CNA-ul. Dar poţi amenda istoria, cu bulina introdusă de acelaşi CNA în programe! Care istorie, Doamne fereşte, neîmbulinată, i-ar învăţa pe copii ce înseamnă să-ţi iubeşti ţara. Sentimente şi modele care nu se mai poartă...

Apel la 112!

Am trăit s-o aud şi pe-asta: românii „românizează Transilvania”! Sforăitură din somnul cu vise erotice defulate prin gura prăfuitului popă reformat Laszlo Tokes. Mă întreb, dacă această sutană politică ar fi trăit prin Bavaria, ar fi vorbit de germanizarea Bavariei?! Sau dacă ar fi emigrat în Texas s-ar fi oţărât la băştinaşi că americanizează Texasul?! Şi dacă ar sta cu fizicul în Paris, s-ar obrăznici la francezi că franţuzesc capitala Franţei? Bre, Popo Loczy, iertată să-mi fie necuviinţa, nu cu popeala am eu treabă, ci cu sminteala... La aşa imbecilitate e de chemat Sanepidul... Sau Urgenţa... Că Poliţia e ocupată cu interlopii... Şi aşa am să şi fac. Sun acum. Consideraţi acest text ca pe un apel la 112. Alo! Pompierii? Alo! Urgenţa? Avem aici o raţă care măcăne şi se vrea singură pe varză!

România în război (I)

Constat tot mai mult că ţara noastră se află în război. Fără să-l fi declarat nimeni, războiul de aproape 20 de ani, al României cu ea însăşi, este o realitate. O realitate cu morţi şi răniţi, ca pe front, cu distrugeri materiale, cu oameni disperaţi şi ameninţaţi în fiecare secundă de pericole iminente. O realitate pe care nici politica şi nici statistica n-o pot contrazice. Ca în orice război, există desigur şi inamici. Unii pot fi arătaţi cu degetul, ba chiar pot fi traşi la răspundere sau supuşi oprobiului public pentru acest război, din care ei sunt învingătorii din start. Am avut şi avem demnitari, de la preşedinţi de republică, prim-miniştri şi miniştri şi până la diverşi şefi şi şefuţi de judeţe, departamente şi localităţi, care, în loc să fie în slujba poporului (spun vorbe mari!), îl fac pe faţă... ca să mă exprim în vocabularul tatuat pe ştrumeleagul lui Terente, încă vizibil în formol la Mina Minovici. Anul trecut se vorbea de peste 80 de miliarde de euro extraşi în această perioadă din avuţia naţională şi burduşiţi în câteva sute de buzunare deştepte. Bani cu care s-ar fi putut, evident, construi apartamente, spitale, şcoli, s-ar fi putut asfalta şosele, s-ar fi crescut calitatea vieţii şi sănătăţii românilor. Celebrele plăcuţe cu inscripţiile „Aici sunt banii dumneavoastră!” sunt de fapt o ironie a acestei realităţi din teatrul de război. Guvernele care s-au perindat s-au întrecut în cadouri şi pomeni pentru clientelă, în furturi acoperite de acte, s-au întrecut în a ne prosti din patru în patru ani, furându-ne într-o formă sau alta chiar şi votul. Cu cine să schimbi clasa politică? Pentru că repetenţii acesteia devin mai întotdeauna şefii de clasă. Răsturnarea valorilor face parte şi ea din operaţiunile strategice de pe câmpul de luptă. Ceilalţi inamici, uneori sunt fantome, alteori viruşi sau boli sau alte entităţi imateriale. Dar sunt la fel de necruţători şi bine aliaţi cu inamicii pe care noi i-am înarmat să ne distrugă. Ei se numesc sărăcie, şomaj, disperare, sinucidere, jafuri armate, omoruri şi câte or mai fi. Criza atât de pomenită, chiar dacă este o realitate, în mod paradoxal, devine aliatul inamicilor noştri. Iar războiul lor cu criza nu este şi războiul nostru cu aceeaşi criză. Noi plătim criza, ei o fură! Şi o tranformă în oportunitate pentru ei. Asta fac şi li se rupe de noi. Pentru că vorbeam de furturi uriaşe din avuţia naţională, astăzi nu se mai fură în România cu sacul sau cu sacoşa. Şi nici cu tirurile sau vagoanele, ci cu judeţe întregi de terenuri, cu fabrici şi bănci deşertate în conturi şi tranformate în marmeladă de averi. Îndrăznesc să spun că acum se fură chiar direct cu bugetele. Şi ştiu bine ce spun. Păi să nu iei măciuca şi parul şi să-l pui pe hoţii cei mari, care îi tolerează şi pe cei mici cu câte un jaf, ca să nu cânte? Pentru că tot suntem în război, avem şi noi armele noastre. Una e parul! Mai avem însă şi vocabularul! De care voi uza acum în toată splendoarea lui trivială: Băi, idioţilor! Băi, javrelor! Băi, jigodiilor! Băi, nenorociţilor! Băi, infractorilor! Băi, pocitaniilor! Băi, nesimţiţilor! Băi, janghinoşilor! Băi, împuţiturilor! Băi, stârpiturilor! Fir-aţi ai dracului! Ptiu! Fir-aţi ai dracului!

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (8)

Iernatice

îndemn
pentru o nouă ÎNTRECERE SOCIALISTĂ

dărâmaţi dărâmaţi demolaţi tot
vă-ntreceţi cinici cu predecesorul
ăla dărâma biserici şi era un netot
voi sunteţi mai macho dărâmaţi abatorul!

hei-rup hei-rup ieri se striga pe şantiere
ţara întreagă era republică heirupistă
aţi declanşat o nouă întrecere socialistă
ieri aţi înghiţit fiare astăzi vărsaţi fiere...

ăia strigau hei-rup
rupeau mămăliga şi brânza
bucatele ştiau să asculte
astăzi se strigă vineee şi cadeeeee
e un morman de praf
ca la popoarele nomade
Miroase-a mort şi-a var
de oase şi de fabrici rupte

ăla demolatorul demola cimitire
voi ăştia vreţi să le umpleţi la loc
şomerii-n cavouri nu mai au loc
viaţa însăşi a devenit amintire

ăla a demolat dar a şi construit
să crească ţăranii şalopetă şi budă în casă
aveai unde să dormi în mărşăluirea victorioasă
voi nu aveţi nici bidinelele de zugrăvit

pe vremea lui ăla
ăştilalţi dârdâiam ca pinguinii de frig
astăzi aplaudăm ger liberalizat
plătim curentul cât pentru un palat
bem apă scumpită rumegăm ţipirig...

hei-rup heirupiştii de ieri construiau
să aibă heirupiştii de azi să dărâme
e ţara ţăndări şi fărâme...
Vă socotiţi învingători şi cavaleri?

Dărâmaţi, mă,
dărâmaţi tot,
fir-aţi ai dracului!
Umpleţi o groapă mare cât câmpia turzii,
faceţi un cimitir-sanatoriu să audă şi surzii
când îngropaţi în el dealul feleacului

Dărâmaţi coloana bucegii rarăul
Amanetaþi sfinxul şi babele-n gaj
Băgaţi dunărea în şomaj
Cu marea neagră umpleţi hăul
din căpăţâna voastră
mare cât... urechile acului –

Fir-aţi ai dracului
fir-aţi ai dracului!...

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)

Cu arma în mână, să ne apărăm trandafirii!

Deşi vrejul de la trandafir e la fel, diferenţa între cele două partide coaliate o face numărul. Unii au trei şi se simt, evident, mai dotaţi în roze. Ceilalţi au doar unul şi sunt mândri de acesta. Şi unii şi alţii şi-ar apăra gingaşul simbol, de-ar fi nevoie, chiar cu arma în mână... Şi s-a întâmplat! Trandafirii au început să se împuşte între ei. Mai trăgea un primar cu puşca de vânătoare în faţa porţii populate cu afişe inamice, cum s-a întâmplat mai ani la nişte locale... Mai trăgea un popă catindat un foc de avertisment în plan vertical, cum s-a întâmplat tot la nişte locale, recente... Dar nici chiar aşa! Cu baricade de autobuze, cu sechestrări în limuzine şi împuşcături faţă în faţă între vrăjmaşii politici locali, aliaţi la caşcaval la nivel central. Păi ce faceţi, fraţilor? Faceţi deja război civil? Nu vă ajunge cât furaţi împreună? Vreţi să furaţi separat? Nici o problemă. Despărţiţi-vă! Dacă ni se face şi nouă, celorlalţi de pe margine, poftă de luptă? Şi vă dăm nişte făcăleţe pe poponeţe? Că mult nu mai e... Vă jucaţi cu focul! Chiar sunt curios ce măsuri se vor lua şi până unde. Mă refer şi la instigatorii cu niscaiva funcţii. Dacă pentru un ciolan de primar se trag repetate focuri de armă, vă daţi seama ce va fi, când s-or despărţi, pentru ditamai măcelăria de guvern!... Or să se folosească, găsite subit, mitralierele de la Ciorogârla? Sau o să se bată cu revolverele dezertorii lui Stânişoară cu miliţienii lui Nica? Doamne, fereşte! N-am luat în calcul revenirea la lupta cu arcul şi săgeata practicată de proaspăta Opoziţie...

OLGA – vedetă TV

Vulturiţa din imagine a fost invitata de onoare a emisiunii „Ce ne enervează!” de duminică, realizată de sus-semnatul, la MIX TV. Vreme de aproape o oră, Olga, pentru că aşa o cheamă pe domnişoara, a dominat platoul şi a făcut deliciul telespectatorilor. Şi nu a enervat pe nimeni...

Noaptea bugetelor lungi

După ce a bugetat îndelung, Guvernul s-a suit pe la chindie cu obiectul bugetării sale în Parlament. La vreme de seară şi până în noapte târziu, dă-i şi luptă! Şi vor mai fi două zile şi nopţi, la fel de naşpa pentru bieţii parlamentari, aduşi cu uninominalul în Casa lu' Ceaşcă (citeşte, a poporului!). Oricum, ce mai contează trei zile şi trei nopţi la cele vreo 30 de întârziere cu bugetele pe anul în curs? Poate că Guvernul lucrează pe stil vechi (pravoslavnic). Nu am ştire să se folosească şi de calendarul chinezesc... unde, va trebui să-i informez, ne aflăm în Anul Boului...
7000 de amendamente, din care vreo 2000 liberale, galbene adică şi restul roşii, portocalii şi verzi după culoarea amendatorului. Nu e rău că unul vrea o şcoală pentru poporul din colegiul său ori că altul vrea ţechini de-o grădiniţă, un schit, o reparaţie de trotuar, măcar acolo ceva... Ca la piaţă! Nu spun că nu e nevoie de toate astea. Dar fundamentarea unui buget de stat credeam că presupune o anumită rigoare şi o analiză macro. Nu ca la prăduială. Adică, după jaf când se împarte împărţeala: tu atât că eşti boss-ul, tu numai atât că eşti contra-boss-ul, tu atâtica, tu că eşti cu păsărica... Dacă tot am pomenit de jaf în contextul auster bugetar, aflăm că jafurile se întrec şi pe localităţi, ca pe vremuri fruntaşii pe ramură din întrecerea socialistă. Alt jaf la Dolj, încă unul la Suceava... O ţinem tot aşa, şi sus şi jos. Vestea bună e că a început să li se mai şi înfunde amatorilor de jafuri. O poliţistă l-a săltat pe jefuitorul cu şurubelniţă şi spray de la Dolj. În timp ce o barmaniţă din Suceava i-a cotonogit zdravăn pe doi care încercau să jefuiască un club. Rău au ajuns miliţienii lui Boc, dacă onoarea chipiului le este reperată de dame!
Revenind la marea bugetare naţională, un veritabil duel verbal s-a produs între cei doi premieri ieşiţi jumătate-jumătate din aceeaşi coajă de portocală. Cel fost zice că bugetarea boacă e o catastrofă. Cel actual arată cu ochelarii înspre bugetarii de lux ai tăriceanului, cărora le-a dat flit. a la Cluj. Vai de ei, bieţii bugetători ai neamului! Ce noapte lungă! Ce noapte încinsă! Ce noapte de farmece, blesteme şi făcături!

Autoritatea... cu pantalonii în vine

Vax, doi lei, cremă de ghete! Cam asta este autoritatea în România semiprezidenţială de azi, chiar dacă se bosumflă pe noi, ziariştii, semipreşedintele de republică. Semipreşedintele arăta cu degetul săptămâna trecută, evident, înspre presă, că discreditează, prin scrieri şugubeţe şi telepăreri afurisite, ditamai autoritatea ţeapănă. Păi, ditamai arătarea asta, dom' preşedinte, este cu pantalonii în vine! Ca să nu spun că face pe ea, confruntată cu violenţa, pe care nu noi am creat-o, ci impotenţa din sistem. Păi, dacă miniştrii şi comisarii, procurorii şi judecătorii şi toţi dregătorii îşi dau mai mult cu părerea în loc să se impună în teren cu competenţă şi să ofere soluţii în situaţii de avarie sau de criză, nu e vina pixarilor că le face portretul-robot întocmai. Dar la noi, deşi se acuză presa şi televiziunile de uneltire contra autorităţii, cum pârţâie o situaţie, cum dau fuga autorităţile şi se flatulează şi ele la TV. Păi, nene, fă ceva şi după aia dă-te mare! Sau, stai dracu' acasă! Pentru că nicăieri în lume nu se înghesuie pe ecran dregătorii şi mahării, ca în România. Când vezi un ministru la televizor, pe alte meleaguri e chiar un eveniment. Dar la noi, hop şi Oprea, hop şi Dragnea, hop şi Nica... să luăm, de pildă, ministerul cel mai tele-vizat de autoritate goală-puşcă... Ce, n-au purtător de cuvânt? N-au experţi şi meseriaşi în toată regula să ne-arate cu deş'tu la tablă, ca să pricepem şi noi ce-o fi? Se pare că nu, din moment ce vine prepusul şi se dă cu presupusul... Se tot vorbeşte că prin Americi şi Iurope, dacă eşti suspect de vreo chestie naşpa, eşti pus mintenaş cu mâinile pe capotă şi picioarele crăcănate. Şi că la noi e parfum, nu lege. Păi, cum să impui autoritatea când o judecătoare beată mai mai să-l ia la palme pe poliţist că-şi face datoria? Sau, un altul se urcă pe capota maşinii ca să stopeze fărădelegea unui şofer rebel? Mai acum ceva vreme, într-o cârdăşie primar-şef de post-magistrat, legea era terfelită ca la bordel, nu mai ţin minte ce dracu' era... dar puţea a asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Repet: autoritatea în România e vax, doi lei, cremă de ghete! Şi nu poţi respecta o autoritate ca asta, cu pantalonii în vine. Dacă tot visează semipreşedintele de republică o autoritate pe măsură, să dea un ordin, să dea un decret, un referendum, ceva şi să-i ridice autorităţii nădragii... După aia mai stăm de vorbă...

Se întrevede spanac de primăvară...

Răbdare, români! Mai e puţin şi dau urzicile şi ne-am scos. După urzici vine leurda, după leurdă vine păpădia, după care ştevia, loboda şi ştirul... Eu cred că suntem în continuare un popor vegetal, am citat din Ana Blandiana în vremea lui Ceaşcă. Păi, ce mai putem face, într-o ţară ca asta, plină de verdeţuri, zarzavaturi şi murături politice? Decât să ne luăm lumea-n cap şi să emigrăm cu toţii în regnul vegetal. Pentru că, se ştie, o păpădie nu se revoltă. Şi nici spanacul... Fără nici o legătură cu Popey!
În Republica Semiprezidenţială cu Fes şi Maioneză s-a dat verde la jafuri. La casele de schimb valutar, la bănci, la primării, în biserici şi la casele oamenilor. Asta pentru că, odată cu un-doi-trei miniştri cu crampe la intestinele noului guvern, poliţiştii au intrat în silenţiostampa. Doamne fereşte să fi pe stradă sau la bancă sau la hipermarket, oriunde, când clienţii justiţiei, cu bilet de voie la jaf şi omoruri, acţionează.
Mai nou, în Republica Semiprezidenţială România, cad mall-uri. Ar trebui inscripţionat pe fiecare şubrezenie de construcţie autorizată de primarii corupţi şi executată cu curu': Atenţie cad ziduri! Ca pe şoselele patriei, ca vai de ele şi acestea. Pentru că, nu-i aşa, aici sunt banii dumneavoastră...
Circulaţi cu atenţie. Şi daţi banii de bunăvoie ca să rămâneţi în viaţă. Ca la impozite şi taxe. Ori fiscul, ori tâlharul de drumul mare, e tot un drac. Îţi ia. Nimeni nu-ţi mai dă ca pe vremea haiducilor, în ţara asta. Decât, eventual, un brânci în groapă...

RECLAMĂ FUMATĂ
PENTRU VATĂ liberalizată

... şi Amanta şi Nevasta şi Soacra pe bulion...
ce piz(!)da mă-sii-nvelită în vată!
Mai bine v-aţi pune-n chiloţi pur şi simplu zăpadă
că s-a scumpit enorm de mult un tampon

Nici să te regulezi nu poţi în ţara Asta
chiar dacă ieri s-a liberalizat avortul
mai bine faci vreo 2000 de ani pe mortul
înghiţi prezervativul şi cu asta basta...

Ducă-se dracului guvernele care emană
din capul curvelor căzute în şomaj
ce vor depune sufletului trupul gaj
şi-or da şi !pilda! mă-sii de pomană

Vrei să te !kaci dar nu poţi trage apa
c-a îngheţat conducta în pereţi
bagi mâna-n pantaloni culegi bureţi
bolnav de parkinson nu poţi să faci nici laba(!)

Cum n-ai plătit impozitul pe silă, pe rahat
şi nici pe trasul apei de la budă
te simţi un peştişor, o caracudă
fără identitate-n Peştele bălţat

E scumpă vata. N-ai nici pentru nas
să-ţi tamponezi acut hemoragia –
...Ar merge azi la doctor românia
dar şi la doctori este parastas...

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminicã”, 2002)

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (7)

Troiţa Junilor

Poarta Soarelui

Îndrăgostiţi

Siamezi

Panoramă în si bemol

Prefect temporar şi gripă, concomitent!

Guvernul, în pană de purtător de cuvânt căzut la purtare, ne anunţă, pe surse, că avem un nou prefect de Tâmpa. Acesta este un brav cavaler de Bran. Nu Dracula şi-a băgat coada şi vampirii dinţişorii, ci e vorba, ca să cităm din guvern, de „mobilitatea pe funcţii”. Deşi se anunţă „temporar”, „mobilul” e însă altul: „contencioasele”! Un fel de oase rupte de prefect în lucrul, pardon, lucrăturile cu aleşii locali şi judeţeni. Adică, mumă bună pentru unii, normal, pentru ăia care l-au uns şi ciumă brună pentru ăia care l-au tuns. Tot pe surse, că-s la modă, aud oranj că... dinozaurul Ion Gonţea era ultimul dintre mohicanii de care Omul de Buruieneşti (primar & preş.) voia să se lepede. Cum? Simplu. Un şut în fund, un pas în prăpastie. Sau şantajul cu dosarul... Ai dosar, n-ai dosar... jar mănânci! Sursele măcăne că Şantajorj şi-a jurat în scripcă, de faţă cu toţi puţoii din partid, că vrea să scape de toţi cei care îndrăznesc să-i spună necuvincios şi obraznic „George” şi nu „Domprimar” sau „Dompreşedinte”. Ultimul era Ion. Primul a fost Paul. Şi tot Gonţea, amândoi. Selavietujurparşiv!
Numirea la Prefectură a celebrului notar cititor de Cioran („Lacrimi şi sfinţi”, după unele surse!) mai are şi un obiectiv imediat şi concret: curmarea deîndată a răcnetelor cu efect hepato-biliar ale protestatarului Botorog! Gornistul care, ca un rapsod popular, s-a încetăţenit în folclorul şi turismul locului. Şi care face să vibreze zilnic ditamai ceara din urechile primarului. Cum o să-l botorogească uriaşul organ adus din Bran pe celălalt VIP cu prenumele Gheorghe, rămâne de văzut... Mai ales că au obârşii pastorale comune, diferenţa fiind dată de clasa de cornute a fiecăruia.
Odată cu prefectul a venit peste Braşov şi gripa. Aşa ne anunţă Spitalul Clinic de Boli Infecţioase, unde primul pacient per 2009 s-a internat concomitent cu marea veste de la guvern. Dacă mai adăugăm şi simultaneitatea numirii pe funcţie cu avertizarea de Cod Galben, înseamnă că intemperiile şi precipitaţiile politice vor juca un rol important în următoarea perioadă supt poalele Tâmpei. Ori o să vină îngheţul? Şi o să ne dăm cu patinele de râs la Olimpia sau în Piaţa Sfatului. Pentru că, trebuie să recunoaştem, voluntar sau involuntar, pe noul prefect îl caracterizează înainte de toate, umorul... Servus, Ioane! Şi să mă anunţi când te trece Buruienel şi pe tine în rezervă!

Ţara lui BORAT

O mare idioţenie de film, care pe mine m-a enervat, în timp ce pe alţii i-a făcut să râdă. Chestie de gust. Sau aveam, poate, o zi proastă. Kitsch-eala kitsch-ului, mi-am zis! Şi tot cu gustul ăsta am rămas, până azi. Asta în ce priveşte filmul. Sigur, nu mi-am propus nici să-l dau în judecată pe comediantul englez, ca ţiganii din Glod, şi nici să pun rachetele nucleare din silozul Kazhastanului pe fundul său, pe care l-am şi văzut în film, chiar dacă n-aveam chef.
Şi totuşi există o ţară a lui Borat. Poate chiar şi mai multe, dar una o ştiu sigur şi nu pot să spun că e ţara mea. Dar pot să spun sigur că e ţara lor. A boraţilor şi borâţilor de tot felul, care chiar aşa se şi comportă. Ca personajele din lumea peliculei imbecile. Aproape că m-am săturat de această ţară, a impozitelor lui Mămăligă-Vodă, care cresc invers proporţional cu înălţimea premierilor. O ţară a lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, în care statul primeşte palme şi totul se aranjează pe barbă, în timp ce pe dregători îi doare-n cot.
Când Sabin Gherman a scos manifestul „M-am săturat de România!”, m-am indignat cu sinceritate de român unitar. Pentru că rebelul alăturase şi o sintagmă echivocă, cu care nu poţi fi de acord: „Vreau Transilvania mea!”. Nu ne putem juca cu asta şi nu ne putem întoarce în statul feudal de acum câteva sute de ani. Deşi feudalizarea României face carieră şi astăzi. Într-o republică a corupţiei, condusă de baronii locali, autonomia pe criterii politice şi de obedienţă faţă de stăpânii de feude este o realitate. Degeaba latră unul şi altul, fie în româneşte, fie în ungureşte, cu autonomia teritorială. Ea s-a produs în aceşti 20 de ani-brucani, dar întoarsă pe dos. Adică, cu dosul lui Borat la fraierii ce suntem. Păi, n-avem noi judeţul Mazăre? Sau judeţul Oprişan? N-am avut noi judeţul Mischie? N-avem noi municipiul Scripcaru? Şi până mai ieri, municipiul Boc? N-avem noi sectorul Vanghelie? Nu era cât p-aci să avem ministerul Doişiunsfert? Şi feudele ar putea fi enumerate tot aşa...
Da, m-am săturat de România! M-am săturat de România lor! Vreau România mea!

Cronica de supt Tâmpa. Jurnal de bloggangiu (12)

Până unde bate „filajul¨ lui Buruienel?

În plin scandal „doi şi-un sfert”, primarul Braşovului şi-a tras, fără să-l tragă nimeni de urechi, ditamai studioul de filaj. Pentru că, ce ar putea să însemne altceva, montarea unor camere de supraveghere în plin centrul Braşovului, direcţionate, cele mai multe dintre ele, spre Prefectură şi Consiliul Judeţean, decât video-filaj ziua în amiaza mare? Şi chiar şi noaptea când nu e ceaţă... Cum monitoarele de supraveghere se află în biroul primarului, n-am nici un motiv să cred că pe Omul de Buruieneşti îl interesează doar trecătorii şi taximetriştii staţionaţi în faţă la „Unirea”. Sau traficul infernal de pe Eroilor, îngreunat şi mai mult după introducerea „învârtitei” după movila cu buruiană de la ARO. Hai să zic, răutăcios, că e important să ştii, ca la TV, când eşti la putere şi nu de unul singur, cine mai intră pe la Căncescu şi cine pe la Emil Niţă... Şi dacă nu cumva preşedintele CJ şi prefectul judeţului vor să i-o tragă coaliţiei boace pe la spate, menţinând în vigoare vechea coaliţie tărigeoană... Dar, mult mai important pentru curiozitatea primaurului este să audă cu propriile clăpăuge ce strigă Botorog la adresa lui, în tulumba de carton. Pentru că omul cu protestul continuu ştie că Buruienel habar n-avea să ţină în mână nici o sculă de fabrică, atunci când erau colegi la Pâine... Şi se miră ce departe a ajuns, să se răsfeţe acum cu „mausul” şi butonaşele colorate. Botorogul mai ştie că Buruienel stă prost cu fierea şi ficaţii. Şi de-aia se umflă-n tulnicul improvizat, strigând măscări amestecate cu adevăruri la adresa lui Buruienel. Asta, de când jandarmii i-au luat, odată cu ciolanele, şi portavocea primită în dar de la cel care l-a încălzit la sân pe Buruienel şi s-a fript cu el.
Dacă tot se joacă de-a SRI-ul şi supraveghează platoul central şi alegătorii cu tehnică operativă, din banii contribuabililor, de ce chestia mă-sii nu i-a fătat mintea Omului de Buruieneşti să pună o cameră şi mai jos pe bulevard, spre Patria? Ca să ştie şi Poliţia şi Parchetul cum arată la faţă criminalii care se plimbă liber prin oraş şi ucid cu sânge rece oameni... În timp ce comunitarii joacă Fazan sau îl fugăresc prin singurul copac foios, sporindu-i CV-ul, pe protestarul care creşte potenţialul turistic al urbei. Şi, totodată, duce buhul primarului...

Cotrocenisepregăteşte?
NĂSTĂSESCU contra FLATULESCU

Înainte de cotrocenialele din 2004, Băsescu avea „Flotă”, iar Năstase n-avea „Termopan”. Bineînţeles, în foaia de avere de la DNA. Acum e invers. Băsescu a pierdut „Flota” şi Năstase s-a ales cu „Termopanul”. Ca în „Om sărac, om bogat”...
Proaspătul deputat de Mizil pare să fi sesizat şmecheria cu care l-a păcălit Bugs Bunny care a transformat ulterior morcovii în ţepe. Aşa că a hotărât să se pună la dispoziţie. Cum şi Băse a fost la dispoziţie, probabil că socoteala lui Năstase sună cam aşa: ca să ajungi la Cotroceni, trebuie mai întâi să treci pe la DNA... A naibii chestie! Eu am crezut că preşedinţii ies din brânciul poporului, nu din caltaboşii procurorilor. Dar, în fine! Cum în ţara asta nimeni nu poate fi Obama, iar viitorul preşedinte va avea, după spusele lui Geoană, nume românesc, e clar că nici Năstase şi nici Geoană nu pot fi ăla. Pentru că la noi tradiţia este să fi „escu”. Adică, Iliescu, Constantinescu, iarăşi Iliescu şi apoi Băsescu. Cine rimează mai departe ca să nu se strice tradiţia? Mai bine să mă oprescu... Dacă se schimbă sufixul, cum la telefoane prefixul, putem avea şi alţi preşedinţi cu sufixul la liber. Dar pentru Năstase ar mai fi o variantă: să-şi schimbe singur sufixul! Adică, să se numească Năstăsescu... Aduce a nas, cu aluzie la Băsescu? Nici o problemă. Să-şi schimbe şi acesta numele, ca să evite gazofonia. Adică, să se numească Flatulescu...

Criza lui Boc şi aviara lui Tăriceanu

Cu ceva zile înainte ca preşedintele Băsescu să le-arate ciuciu la autonomika ungurilor de-acasă şi de pretutindeni, taman în capitala lor – Buda şi Pesta, o frumoasă unguroaică, pare-mi-se tot blondă, a leşinat în braţele premierului megieş Ghiurciani, iertaţi grafia latină trasă peste pustă... Omul, pe fază, a prins-o. E drept că era chiar purtătoarea de cuvânt a guvernului maghiar care, sper, că n-a leşinat anticipând spusele de după aia ale preşedintelui român. Mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă fata cu pricina sau, mă rog, o altă fată de pe la noi, de pildă Roberta Anastase, ar fi leşinat în braţele lui Emil Boc. Nu s-ar fi repetat catastrofa din directul lui Andrei Gheorghe? Doamne, fereşte! Asta înseamnă să ai premier mic la stat, mare la sfat, cum este al nostru.
Dacă tot îl avem pe Boc pe post de portavoce pentru criză, încep să mă gândesc dacă nu cumva criza asta, care ameţeşte cu substanţe necunoscute guvernul în vârstă de-o lună şi ceva, repetă istoria primului guvern ieşit tot din „ardeiul” lui Traian Băsescu, guvern rămas postistoric sub numele de „Tăriceanu 1”.
Atunci, peste România şi peste mapamond, bântuia aviara. Veneau jandarmii sanitari, cu aviz mondial, prin curţile şi prin satele românilor, înşfăcau zburătoarele ce le puteau prinde cu mâna şi cu arcanul şi le pârleau aproape de vii în gropile comune. Noi ne uitam ca proştii. Şi tot aşa am rămas. Ba ne mai şi stropeau cu zeamă de fraieri maşinile la intrările şi ieşirile din localităţile rău-famate de fantomaticul virus.
Aşa şi acum. Vine criza şi înşfacă IMM-urile, companiile, de-a valma şi le retopesc ca pe fierul vechi în alte interese. Dacă mor în focul crizei cele nesănătoase, n-ar fi nici o problemă şi gestul ar fi profund sanitar. Dar, cine îmi garantează mie că tăvălugul nu va distruge en-gros singurul sector activ al economiei naţionale? Ăla, care creşte PIB-ul.
Acum că apele noastre teritoriale, colorate în adâncuri cu petrol, se apropie de Insula Şerpilor, pe care constat că n-am luat-o (asta şi graţie fostului preşedinte Constantinescu Emil, care în 1997 a semnat pe barbă un tratat cu Ucraina!), cred că ar trebui să vorbim, în contrapondere, de Republica Reptilelor... şi Târâtoarelor... Sper să nu omorâm, odată cu „găinile” din economie, născute genetic cu aviară, şi gâştele şi curcanii şi chiar struţii, care dau carne-lapte-brânză-ouă-leafă la poporul neemigrant... Mă întreb încă o dată ce-o fi vrut să spună Flutur, eroul aviarei, despre criza B-O-C-I-T-Ă... Ciudate coincidenţe!

guvernul DE CIOCOLATĂ

guvernul îşi pune cravată
guvernul ne dă la lopată
guvernul importă cravată
guvernul îşi pune cravată
guvernul se suie pe gloată
guvernul de ciocolată
guvernul ne dă la lopată
adio creveţi la bucată
o singură dată la gloată

guvernul ne dă la lopată
guvernul îşi pune cravată
guvernul ne dă ciocolată
guvernul ne dă zahăr de vată
expiră mandatul de gloată
guvernul ne lasă la vatră
guvernul importă lopată
să-ngroape bolnavi şi prostată

guvernul îşi pune cravată
vrea ţara-n parfum distilată
guvernul se-mbată şi latră
se umflă-n bujori ca o fată
ar vrea să ne fie şi tată
dar n-are lopată guvernul de vată
guvernul ne vrea la lopată
guvernul de ciocolată

guvernul importă lopată
guvernul se-mbracă
apoi se dezbracă
guvernul ne toacă
guvernu-i în frac şi oftează
guvernul e-n ultima fază
guvernul atârnă de-o cracă
guvernul se spală pe faţă

se spală pe mâini şi pe cur
guvernul ne-ntinde un şnur

pe sub poponeaţă
guvernul lui Nătăfleaţă
ne crede verdeaţă în piaţă

guvernul se crede în luna de miere
şi face avere că-i la putere
dă mere pe pere
guvernul de ciocolată
se poartă de miere
guvernul ajuns la putere
al dracu’ ...nu dă o bere!

(Nota autorului. Poezia a fost scrisă prin Nouăzecişiceva şi publicată în volum nişte ani după aceea. Câteva guverne migratoare au trecut peste România cu consecinţele de rigoare. Fac această precizare, nu ca o scuză pentru guvernul actual, care merită o „odă” pe măsură. Trăiascăăă!)

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (6)

Pasteluri

PROTEST!

Datorită imbecilităţii legale de a ne fi monitorizată activitatea pe Internet, pentru că serverul de monitorizare este de tot căcatul pulii - pizdii mă-sii şi în interval de circa o oră am tot încercat să postez imaginile obişnuitei Foto-galerii de sâmbăta, iar „sistemul” m-a făcut cu nervii, am renunţat până mâine. Protestez public pe acest blog!!! Nu atât faţă de imixtiunea cu acoperire legală, cât faţă de... calitatea de căcat a acesteia. Adică, dacă tot vreţi să ştiţi ce mişc pe-aici, lăsaţi-mă măcar s-o fac!

Linişte şi astenie de primăvară

Primăvara bate la uşă. Boc, boc, boc! Dacă era Robocop premier, am fi avut şi stoluri de rândunici premature. Dar aşa, Guvernul are de lucru până prin martie şi încă bugetă. Presa are şi ea de lucru gârlă, după ce afacerea Ciorogârla a intrat în cazarmă şi naveta infracţională Craiova-Braşov a eşuat pe muntele prostiei şi incompetenţei, precum Arca lui Noe pe Ararat.
E linişte! Preşedintele e fericit că are guvernul visat. Ţara e fericită că s-a mărit cu vreo trei judeţe de apă ale căror adâncuri au fost concesionate încă din vremea Potopului. Poporul e fericit că va avea mai mult timp liber. Dacă poporul e fericit şi şomer, înseamnă că „să trăiţi bine!” s-a transformat din fantomă în întrupare de dinozaur. Şi Europa e fericită că are gaze diluviene în continuare de la Putin, via Ucraina. America e încă fericită cu Obama. În Fâşia Ghaza nu mai fâşâie gloanţele, în Irak miliţiile s-au mai potolit... Numai Bin Laden, acest Terente al lumii, umblă prin rapoartele serviciilor şi nu se mai dă prins ca laptele de oală. Stelele hoinare albastre descoperite recent visează la gaura neagră rămasă în stadiul de experiment (oare?), în timp ce meduzele nemuritoare îşi plimbă fustele pe mări... Cuvintele au luat-o razna, e clar, avem astenie cu toţii... şi scriem degeaba...

Aflatu-n treabă, la români

Cum se întâmplă ceva, grav sau important, naţia şi tele-naţia intră în psihoză. Normal, până la un punct. Reacţia opiniei publice, comunicare, manipulare... tot tacâmul. Nu ştiu dacă în toată lumea e la fel. Dar la români, prea mulţi dau năvală, cum se întâmplă ceva, şi asta mai ales la televizor, ca la un bufet suedez pe de-a moaca. Să vadă soacra şi vecina de scară ce grozav şi bun la toate este televisatul ziua şi televizatul noaptea.
Dacă ar fi vorba de opinii şi păreri culese din zona gură-cască ar fi ok. Dar, de la o vreme, indivizi cu pretenţii de vedete prea mult vorbesc în locul profesioniştilor. Doamne fereşte, dacă e vorba de-un potop, e normal să vorbească meteorologii şi hidrologii. Dacă e vorba de crimă, e normal să aibă cuvântul criminaliştii. Ori nu mai avem profesionişti pe nicăieri, ori goana după senzaţional a mass-mediocrităţii compromite mass-media. Scenarii fanteziste ies din căpşorul unor pripăşiţi de presă fără studii şi fără experienţă şi se dau pe post de buletine de credibilitate. Ne cred proşti? Stau şi mă crucesc, oricât de mare ar fi agitaţia în cazul jafului armat de la Braşov sau în cazul armelor dispărute din Ciorogârla, câte scenarii fanteziste le fată mintea chiar unor „ziarişti”. Neavând acoperirea documentării, nici cultura, nici intuiţia şi nici discernământul analizei, pixarii de birt ştiu o singură treabă. Să facă legături şi conexiuni numai de ei ştiute. Dacă anţărţ s-a scris despre cineva ceva şi cineva are legătură geografică cu altcineva, desigur, între cineva 1 şi cineva 2 este o legătură, care îl implică şi pe altcineva. Bun raţionament, nu? Documentaţi-vă, fraţilor, nu mai luaţi informaţii expirate de pe Internet, actualizaţi-vă datele, mergeţi pe teren şi staţi de vorbă cu oamenii dacă vreţi să aflaţi adevărul. Sunt dezamăgit de aceşti diletanţi, care habar n-au cu ce se mănâncă o investigaţie adevărată. Una e a scrie un pamflet, alta să comentezi avizat şi alta să probezi în cazul unei investigaţii! Nu vreau să se creadă că acuz în bloc ziarişti, realizatori TV, din Braşov sau din ţară. Pentru că avem şi profesionişti. Din păcate, pârghii importante ale mass-media (şi din Braşov!!!) au intrat pe mâna unor frustraţi, ofticaţi şi pe mă-sa care i-a născut, apropo de răspunsul unuia la o întrebare, pe care tot el şi-a pus-o. Aflatu-n treabă la români e boală grea... Eu mă uit critic spre presă, dar am văzut, tot în aceste zile, aflaţi în treabă la televizor de toate profesiile: judecători, poliţişti, avocaţi, experţi în diverse... nemaivorbind de politicieni. Sunt prea mulţi ca să le dau numele.

INSOMAR – salvamar prezidenţial
şi 10 geoană mititei...

Băieţii, până pe la vârsta pubertăţii, îşi măsoară puţele. Despre fete no comment. Preşedinţii îşi măsoară procentele. Băieţii mai au tendinţa să şi exagereze... Şi să şi-o dea mai mare. Şi la preşedinţi se întâmplă. Numai că preşedinţii nu şi-o măresc singuri. Şi nici cu silicon, ca fetele. Ci cu INSOMAR-ul. Un fel de Viagra bună să stimuleze erecţia din sondaje. Noua cotă a dunării prezidenţiale, după Ciorogârla şi mopul-premier, cică ar fi spre 60%. Mamă, ce mare e! Dacă mai vine şi un stimul de la Cicciolina, că tocmai a fost în Ungaria şi şi-a băgat ciuciu-n autonomia markobeliţilor, să vezi atunci erecţie cu frecţie la popor. O să-l dea INSOMAR-ul cât Everestul! Sau măcar cât Omu... Acum să vină Ciomu! Mai tăiaţi, băieţi, că şi-o ia în cap şi-o pune pe voi până la alegeri! Păi, din ce-o să-l mai creşteţi , tot anul, dacă acuma l-aţi scos din căciulă din primul tur? Eu zic să vă oprescu... Şi nu vă mai băsescu... Că pute a salvamar... Aşa că se caută un Obama de-al locului. „Pastorul” Vadim s-a autoschimbat la faţă în vederea obamiei... Şi pe Iliescu l-a pişcat dorul de căpcăuni americani, în ţara cu mioriţe, nu cum scria în tinereţile sale în Comsomolskaia Pravda. Bunicuţa Omida vrea să scoată din joben un Obama cu trei trandafiri la rever. Cică din spumă de trandafiri daţi în clocot o să apară peste noapte un Obama prezidenţial. Ei, cum o să-l alegi!?... Se iau zece geoană mititei, se dau cu cremă de pantofi pe faţă şi ăla de care s-a lipit mai bine tuciul şi are şi luciu e Obama! Ei, de asta ce zici, INSOMĂRITE? O să te tragi în continuare, ca băieţii, de puţă?

Puşca şi cureaua boacă...

În timp ce puşca umblă goală-puşcă prin ţară, adică teleleu, scăpată fie de la grădina zoo-militară din Ciorogârla, fie din buzunarul unui cetăţean al Republicii Moldova repatriat din puşcărie cu acte în regulă, graţie unei judecătoare de top... cureaua lui Boc, vorba cântecului, e lată! Ar vrea să fie şi strânsă, dar nu poate. Pentru că pe vremea suspendatului de la Cotroceni, utecistul Boc a fost trimis să se opereze de apendicită la Cluj, unde-i era locul. Pe bune! Umbla cu iaurtul după el, pe la primărie, prin avion şi chiar pe aleile din Modrogan, în timp ce se ciocnea whisky de către profesionişti. Dacă strânge prea tare chimirul cu bani, pe dreapta, unde-i apendicita lui, doare partidul de-acolo. Dacă strânge prea tare pe stânga, la splinuţa guvernului, doare în partidul co-intestin. Culmea durerii, nu e boceala proprie, ci să strângă cureaua Boc şi să ţipe Mazăre, Orişan şi Vanghelie...
Guvernul cu nume onomatopeic bugetă şi în această săptămână. Bugetă, deci există! Şi ca să nu mai umble camerele de luat vederi cu limba scoasă după miniştri bazaci, au fost trimise prin ţară să umble după infractori şi puşcoace. Demult spun că o minte laborioasă face agenda României, care apoi se dă la televizor şi proştii se bat cap în cap cu deştepţii precum berbecii, să crească şeptelul oilor votante, ca la INSOMAR. Amatorismul este în floare la toate nivelurile. De la Cotroceni în jos, curg la vale pe toate gârlele şi ciorogârlele instituţiilor valurile tulburi şi puhoaiele prostiei şi incompetenţei ajunsă în feluritele demnităţi. Asta-i buba care face „au” şi doare ţara! Prostia la putere! Şi nu doar în sens politic, ci ca un cancer de sistem. Câtă vreme vezi procurori care întorc cu faţa la perete şi cu fundul la bombeu infractori, în loc să-i ancheteze serios în limitele legii şi competenţei, câtă vreme vezi judecători care judecă cu membrele inferioare, câtă vreme vezi comisari fraţi cu interlopii, care dau în bâlbâială de prostie şi câtă vreme vezi miniştri făcuţi la apelul de seară şi peste ei un premier, pe post de mop prezidenţial, ca să nu mă leg acum şi de preşedinte... că-i la Budapesta... ai vreun motiv să mai fi mândru că eşti român?
Trebuie s-o luăm de la capăt. Să curăţăm prostia din sistem, să trimitem incompetenţii la culcare şi să ieşim din republica lui Brucan... Profetul care ne-a prostit odată la Revoluţie şi, aruncând anatema, încă 20 de ani după aceea...

Săptămâna nebunilor

O carte a lui Eugen Barbu a făcut carieră cu acest titlu. Şi un film. Titlul face carieră în continuare şi cu atât mai mult glorie în această lume a nebunilor. De la o vreme trăim într-un soi de săptămână continuă a nebunilor. A nebunilor de tot felul, cu acte de la ospiciu sau fără...
Săptămâna trecută în Babiloromânia, capul de afiş l-a purtat Ciorogârla. Atâtea trimiteri aiurea am auzit cu privire la acest toponim că, iată, de-acum şi-a ieşit din celebritatea mitică (ce ţine de Mitică) şi a intrat în celebritatea evenimentelor. Din Ciorogârla au dispărut zeci de arme de război, de la kalaşnicov, pistoale şi până la mitraliere. Au fost furate pentru talcioc sau se pune de o nouă „rivoluţie”? Asta pentru că, vorba Doinei Cornea, aia veche a fost furată şi ea, ca puşcoacele ciorogârlite... Mâine-poimâine, la cât de gură-cască este autoritatea în România o să ni se fure şi Dunărea, şi Carpaţii, şi Babele, şi Porţile de Fier... Şi chiar şi republica, cu preşedinte cu tot, iar noi habar să n-avem. Pentru că habarnaviştii conduc România cam la toate nivelurile. Asta în timp ce America se schimbă la faţă, la propriu şi la figurat, iar Europa devine neuroastenică.
Scuza cu criza nu mai ţine! Pentru că toţi au criză. Şi Obama, şi Putin, şi Merkel, şi Berlusconi, şi Cicciolina şi Sarkozy... La noi, criza e mai mult o sperietoare, un fel de mama-gaia, ca să mascheze neputinţa. Şi ea nu trebuie bocită, vorba lui Gheorghe Flutur. Ce-o fi vrut să spună? Că premierul întâmplător poartă onomastica bocitoarelor? Păi, ce-a făcut legendarul premier, săptămâna trecută şi ce face în continuare? Boc face de la începutul anului buget. Şi Pogea face buget. Şi Nica face buget. Toţi fac buget. Are ţara buget? Păi, n-are... Are ţara şomaj în creştere? Are! Are sărăcie? Cât cuprinde. Are jafuri armate, furturi de arme din depozite militare şi oameni împuşcaţi pe stradă de interlopi periculoşi? Are! Are cocaină? Are! Are maimuţe care dansează sârba pe Youtube, lăsând oltenii cu gura căscată? Are! Are Miki Şpagă care îşi vinde pe blog apartamentul? Are! Are „tribun” dator la RAAPS, care mâine-poimâine îşi va scoate partidul în Cişmigiu la o plimbare cu barca? Are! Are cioban cu valiză la DNA, păstorind latifundii, fotbalişti, oi felurite, miei abia fătaţi în curtea palatului şi pre mamele lor care behăie în direct la TV? Are! Are ortac ce se visează deja preşedinte? Are! Are Ciorogârlă cât gârla? Are! Şi devine emblematică. Azi începe o nouă săptămână...

aperitiv la SICTIR CU MUŞTAR

Nu mai aveţi cozonac,
daţi-le ochii cât cepele peste cap
nu mai aveţi prăjituri,
daţi-le colivă de răcituri
nu mai aveţi nici colivă,
daţi-le locuri de veci
sau aşezaţi-i la morgă în stivă
nu mai aveţi dulceaţă de gutui,
daţi-i pur şi simplu dracului...

nu mai aveţi bomboane
paturi de turtă dulce la spital,
gătiţi-i pentru cel din urmă bal
nu mai aveţi magiun
nici mierte fierte,
puneţi-le ceva în pensii alocaţii şi salarii
şi instruiţi poştaşul politicos să le ureze
„Dumnezeu să-i ierte!”
nu mai aveţi o portocală o banană,
daţi-le amintiri de pomană

nu mai aveţi frişcă şi tort,
daţi-le ultimul colac de la mort
nu mai aveţi frizeri să-i mai radă,
mai aliniaţi-i odată la coadă
(!) nu mai aveţi nimic,
daţi-le un polonic –
să-l fiarbă în oală,
să nu cumva să pună de-o ciorbă
de-o răscoală
nu mai aveţi sictir,
daţi-le ardeţi-le una la mir
nu mai aveţi nici muştar,
daţi-le brânci de pe trotuar...

Nu mai aveţi, mă, nenorociţilor
chiar nimic, nimic?!
Daţi-le cordonul înapoi de la ombilic,
să intre în mă’sa la loc

Daţi-le pur şi simplu foc!
Mama lor, de neisprăviţi fără noroc!

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)