vineri, 3 aprilie 2009

Detergentul Becali

Haiosul personaj de Pipera, care a cunoscut de mic şi până în zilele noastre atât gustul mulsului de oaie, cât şi al banilor „deştepţi”, a fost umflat de Poliţie. Aproape din ţoale şi din palatul său de prost gust. O fi bine, o fi rău, se întreabă românii şi mai muşcă o gură de criză marcă autohtonă. Acuma, e drept, că omul şi-a cam căutat-o cu lumânarea, de fiecare dată când a vrut să facă din legea oilor un mod de a-ţi băga picioarele în autorităţi. Nu că n-ar merita să-ţi bagi şi curul în comportamentul de curci, ca mod de operare al acestora. Dar, nici să fi deasupra de lege crezându-te în levitaţie planetară, de fiecare dată când ai pecit-o şi vrei s-o dai la întors... Că eşti simpatic, ai bani... şi se uită lumea la tine în direct. Chestia, dincolo de trestia chestiei, nu e că Becali face cunoştinţă cu instrumentele lui Ciocan, iezuitul purtător de cuvânt al Internelor şi cu foarfecele de tuns cârlionţi al chestorului Tutilescu. Ci, că îmbogăţitul creţ şi agitat ca un extinctor este folosit pe post de detergent pentru a despuţi scena politică. Ba chiar de curpapir, aş zice! Pentru că am primit zilele trecute informaţii căcălău în scandalul „Doi şi-un sfert”, care put a corupţie la nivel înalt. Ba chiar şi pe fratele prezidenţial l-a văzut o naţie întreagă defecând în direct. Oamenii ăştia toţi au o problemă. Se simt zeităţi, deşi le pute capul precum curul (că oaia n-are nici o vină că pute!). Asta, până la punctul în care dau cu nasul în hazna, cum i s-a întâmplat şi lui Becali. În rest, cică ar fi treaba justiţiei, dar tare mi-e teamă că, chioară fiind, nu va găsi clanţa... şi aia murdară de...

joi, 2 aprilie 2009

Zmee şi curcubee

Nici curcubeele nu mai sunt curcubee. Acel rogvaiv, care ne învăluia creştetele după o ploaie de vară în copilărie (în tradiţia creştină legătura între Dumnezeu şi om), aflarăm, după o ştire marca Antena 3, că stă la îndemâna... chiar şi a SPP-ului. Cel puţin aşa zice Antena 3 că ar fi zis fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, despre curcubeul care l-a făcut pe fostul preşedinte american Dabăliu Bush să exclame că „Dumnezeu zâmbeşte Bucureştiului”, cu ocazia vizitei sale în capitala României, în zilele summit-ului NATO de la Praga. O înşiruire de mormăieli, râsete şi subânţelesuri, cu amestecuri între aluzii ale ziaristului Bădin (între timp avansat la rangul de caraghios prezidenţial!), ale moderatoarei şi eschive cu subînţeles ale celor doi foşti preşedinţi ai României, Iliescu şi Constantinescu, cum că cam aşa s-ar fi petrecut fenomenul...Ştirea în sine, luată ca informaţie este senzaţională. Luată strict după replici, este o manipulare şi o făcătură. Chestia e, dacă-i adevărat, cine a produs „miracolul” pe cale artificială şi cui aparţine tehnologia. Serviciul de pază românesc sau serviciile americane? Ca simbolică pentru situaţia respectivă, fie că a venit de la Dumnezeu, fie de la om, prin manipulare, efectul scontat a fost produs. Emoţia colectivă a demonstrat acest lucru. Doar nu e prima dată când tehnica poate înlocui coincidenţele naturale. Mi-e teamă că, lăsate la îndemâna oricui, fenomenele ar putea fi folosite împotriva noastră. Că te poţi trezi, de pildă într-o zi, nu cu un curcubeu într-o piaţă agitată spontan pe fondul crizei, ci chiar cu o hologramă (cum s-a demonstrat!) în casă sau lângă tine pe stradă. Ce-ar fi, de exemplu, să te bată pe umăr cineva cu chip cunoscut, dar dus dintre pământeni şi să-ţi declare: „Tovarăşi, nu m-aţi ciuruit bine! M-am întors”. Nu te faci îngheţată, de frică, marca Băsescu? Dar dacă foştii preşedinţi din emisiune erau deja holograme?

miercuri, 1 aprilie 2009

Să nu-ţi bagi pula-n ea de naţie?!...

Istoria noastră e tare frumoasă. Cel puţin aşa se învaţă la şcoală. Aşa am învăţat-o şi noi, şcoliţii de ieri. În istoria patriei, niciodată ai noştri nu sunt răi. Ai lor, bestii şi bau-bau. În istoria patriei, învăţată de la elementară şi până la facultăţi, ai noştri sunt cei mai viteji. Ai lor nişte mămăligi şi nişte blegi. Noi suntem cei mai buni, cei mai frumoşi, ei... naşpa. Cei mai supăraţi dintre noi spun invers: că suntem un neam de căcat. La fel spun şi alţii, bazaţi pe faptele unora dintre ai noştri. Nu merg mai departe că ameţesc. Între românii din stânga şi din dreapta Prutului, diferenţa o fac, azi, două state. Dar tot români suntem. Toţi. Fie că recunoaştem, fie că nu. Şi la fel de OK sau de idioţi. Toţi. Păi, să vedeţi ce se întâmplă. În vria alegerilor din RepeMoldova, dacă te duci acolo cu autocarul, cu flori sau cu cărţi româneşti, vii din România şi te cheamă ceva cu Escu sau pe paşaport scrie că eşti român, poţi să iei un şut în cur. De la românii de dincolo de Prut. Aşa ca de la ai tăi. Sau, tai-o mai iuti, cî di nu, te-oi futi! S-a întâmplat recent. Zeci de români au fost întorşi din drumul spre Chişinău, în ziua sfântă, acum de curul curcilor, a Unirii României cu Basarabia. Trimişi în mă-sa românească, unii pe motiv că n-aveau testul HIV, alţii că n-aveau invitaţie. Păi, dacă tot ne futem între noi, n-ar strica şi niscai SIDA... Dar nici ai noştri din RO-UE nu se lasă. Mai zilele trecute au expulzat, tot „pe motive consulare” din România nişte scriitori români şi i-au trimis spre ţara de baştină, Moldova. Nu s-a găsit altă soluţie. Nici nu mă mir. S-a dus vremea podurilor de flori şi a desagilor cu cărţi latine sau a flacoanelor cu sânge frăţesc de la Revoluţie. Acum e vremea cretinilor care conduc aceste două ţări-surori. În numele cărora, chipurile, se ia atitudine. Unii pe motiv că România ar pregăti o revoluţie portocalie la Chişinău, alţii că luptă împotriva comunismului de dincolo de Prut. Poanta poantelor, însă, s-a petrecut alaltăieri. Şi tot la frontiera româno-română sau graniţa UE-nonUE. Acolo, nişte vameşi moldoveni au scos din desagele unor profesori români cărţile poetului Lucian Blaga pe care le-au confiscat. Pe motiv că „aista-i ministrul lui Băsescu!”... Să nu-ţi bagi pula-n ea de naţie? La aşa fapte, situaţii, atitudini, vremuri, aşa expresii, scuzaţi limbajul!

marți, 31 martie 2009

Aşa grăit-a Aranyosi...

Aseară s-a votat bugetul Consiliului Judeţean pentru acest an. Mai mic cu 25% faţă de cel de anul trecut. A trecut. Cu toată opoziţia PDL, despre care toată lumea se aştepta să fie mult mai... opusă. Mă rog. Există gargaragii care chiar se pricep la meseria asta. Dar există şi gargaragii bâtă de prostie. Dar cu pretenţii de doxă. Pe unul îl cheamă Ve-Ştea. Ăsta a reuşit aseară să scoată din sărite pe toată lumea. Era un fel de opus al contrei sau de contră cu orice preţ. Al doilea, Da-Nu, un fel de lătrău, de cuţulică-puţulică, care părea că-şi linge cicatricea... hai să nu mai jignesc patrupedul... Nu m-am putut abţine şi i-am transmis următorul compliment: mai prost decât primarul! Ca grad de comparaţie, bineînţeles. Majoritatea, însă, foncţionează în CJ. Adică, PNL + PSD + UDMR = LOVE. Revenind la contrele de dragul contrelor... portocalii contra galben – roşu – verde – alb... perla serii a scos-o, evident pe hol şi într-un cadru restrâns, consilierul UDMR Ştefan Aranyosi. Care, supărat că bugetul per cultură şi astre fu tare boicotat de portocalii, s-a exprimat: „Bă, voi sunteţi chiar mai hortyşti decât hortyştii!”...

luni, 30 martie 2009

Minivacanţă de bloggangiu

Timp de o săptămână n-am mai postat nimic pe blog. Ultimul articol, despre un bou portocaliu care a făcut presiuni ca emisiunea moderată de mine pe MIX TV să fie „ejectată” din grila de programe, a avut parte de sute de afişări. Cică s-a citit în draci. Şi în Braşov şi în Bucale şi prin alte părţi. nu-mi fac musai o glorie din asta. Unii m-au sunat să mă întrebe dacă mai trăiesc sau dacă sunt teafăr. Alţii să mă încurajeze. Cei mai mulţi să fie solidari sau să înjure faptul că emisiunea în care oamenii puteau pune întrebări în direct şi cineva să-i asculte le-a fost luată. M-au sunat şi câţiva din şefii lui Scripcă şi alţi membri de vază ai partidului portocaliu, care nu e totuna cu boul de aceeaşi culoare. Le mulţumesc tuturor!
Am revenit. N-am mierlit-o. N-am temeri de exprimare nici în continuare. Mi-am luat doar o mică vacanţă de bloggangiu... Şi nu mă ocup doar de portocalii, ci şi de galbeni, roşii şi chiar tricolori. Pe curând!

luni, 23 martie 2009

Emisiunea „CE NE ENERVEAZĂ!”
oprită la presiunile unui BOU PORTOCALIU!

„Ce ne enervează!”, emisiunea pe care am realizat-o la MIX TV, va fi scoasă din grila de programe. Practic, ieri a fost ultima emisiune. Am oferit pe post motivele pentru care încetează emisiunea care a enervat atât de tare municipalitatea Braşovului şi CNA-ul. Ca să-ţi fie interzisă o emisiune de către poliţia audiovizuală, cred că e un succes. Mai ales că tembelii care alcătuiesc acest aşa-zis consiliu naţional sunt în cea mai mare parte reprezentaţii refulaţi ai unor partide politice. Presiunile să fie interzisă emisiunea au început odată cu preluarea de către subsemnatul a calităţii de moderator. Ofticosul ofticoşilor, primarul Scripcaru, nu s-a lăsat până nu a scăpat (crede el!) de cea mai critică tribună de exprimare a braşovenilor. Sutele de telefoane în direct, necenzurate, arătau de fiecare dată fie hoţia, fie prostia, fie nesimţirea, fie incompetenţa aleşilor locali. Nu e vina postului MIX TV şi nici a moderatorilor că mai bine de 70% dintre problemele semnalate se refereau la defecte care vizau municipalitatea Braşovului. În loc să fie prezent în emisiune, fie el, fie să-şi desemneze reprezentanţi care să răspundă sincer la problemele braşovenilor şi să se implice în rezolvarea lor, primarul a preferat presiunea politică şi ameninţarea ca armă pentru desfiinţarea emisiunii. Mie mi se rupe de orice bou, care crede că dacă împunge face gaură-n Univers! Sincer, îmi pare rău pentru telespectatorii care găsiseră în „Ce ne enervează!” (şi poate şi în persoana mea) o modalitate de dialog şi chiar de implicare în rezolvarea unor probleme sociale şi cetăţeneşti.
Cum a fost posibil?! Încă de la începutul anului, emisiunea cu pricina a fost crunt monitorizată şi reclamată la CNA. S-au dat amenzi împovărătoare şi s-au emis somaţii către post. Conducerea televiziunii a fost urecheată şi patronul postului a fost interpelat şi „sfătuit” să renunţe la această emisiune. În urmă cu câteva săptămâni, directoarea de programe a unui post TV concurent şi-a permis în faţa CNA (şi ăia gură-cască n-au pus-o la punct!) să ceară insistent... interzicerea moderatorului, adică a subsemnatului de a apărea sub orice formă la TV. Tu, fufă! Ce pizda mă-tii ţi-a făcut moderatorul? Că nu meriţi nici să dai cu mopul într-o televiziune, darămite să conduci una! Iar boul care te fute (şi poate că nu-ţi place), dacă n-are erecţie decât când îşi mai adaugă o ticăloşie la palmaresul de păcate, înainte să dea ortul popii, caută şi tu o pulă mai zdravănă să-ţi dea muie! Asta e ţara în care trăim, ăştia sunt dobitocii care profită de putere, astea sunt slugile care fac de căcat instituţiile! Să nu zică hop şi să nu se bucure degeaba boul şi vaca lui: voi face alte emisiuni, voi asculta vocea braşovenilor şi voi amenda prostia şi hoţia oriunde s-ar afla! Mi-am luat doar o pauză...

duminică, 22 martie 2009

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (11)

Dimineaţa pe răcoare...

Strechea

La pândă...

Milka de Moieciu (Ţara Branului)

Oile de la Ciumârna (Bucovina)

Capricoarne

Calul beţiv

sâmbătă, 21 martie 2009

lebădă JAZZ cu saxofon

prea ghiftuiţi de „en-detail”
ne etalăm în triburi vrac
în care adolf strigă „heil”
la tata darwin din copac

istoria-i un cot-codac
ce-a zămislit cu un strănut
o joacă cezar la barbut
napoleon o bagă-n sac

în timp ce hitler vinde vrac
produse-n frişcă şi iaurt
stalin vrea ochiuri la capac
castrate gri şi tunse scurt

se plimbă europa-n parc
la ora paiş’pe în amurg
jurassic plânge de sub turc
când ia giugiucuri în iatac

harem politic de „dada”
vechi „leo şanson de-un dadaist”
stalin turbinca „paşol na”
merge cu moartea la dentist

dansăm twist şi futurist
în ochiul stâng al lumii trist
în timp ce ochiul negru dreptul
face-n sprânceană pe deşteptul

e omenirea un angrou
clonând albuşul de la ou
smerit la mijloc gălbenuşul
îi cântă ode cu arcuşul

popoare nude în tricouri
vândute naşpa în angrouri
cântate „sax” la infinit...
adio, clinton, pa şi flit!

(1999)

vineri, 20 martie 2009

Place la popor!

Copila prezidenţială este pe cale să devină o nouă Elena Udrea a politicii româneşti. Vă mai amintiţi de stângăciile doamnei Cocoş de pe vremea când ţinea ditamai Casa Prezidenţială şi mai purta şi corespondenţa între Cotroceni şi Victoria? Pe urmă, ambiţioasa doamnă a ajuns unde e azi. Şi nu e puţin lucru să urci din avocat ministru în mai puţin de-un cincinal politic. Mezina EBA, după ce s-a pus la punct cu gramatica şi s-a luat în modelling cu madam Pippidi (categoria grea!), a făcut un salt de bungee-jumping în marea politichie. Lovitură de maestru! Aş zice, bravo Sebi, bravo Felix, bravo băieţi, cunoaştem echipa! Domnişoara merge pe speze proprii la Europarlamentare, demisionând din PDL, pentru a nu se pune, cică, cu... intelectualii. Bănuiesc că sunt prea mulţi, de se teme, şi dacă nu i-aş şti pe toţi, zău că i-aş nominaliza, da' m-abţin. După euro-„succesuri”, s-ar întoarce în partid. Nici n-a apucat bine să arunce ancora, că hop, ditamai sondajul-fulger, la cald. Unde, mezina bate PNL-ul şi UDMR-ul... Ar fi bătut poate şi PDL-ul şi PSD-ul, dar nu e frumos şi se supără Nenea Boc şi Nenea Geoană... pe ea şi pe Tăticu'. Tăticu' zice că n-a fost de acord, dar cum îi calcă pe urme, încăpăţânata şi precocea politiciană vrea să fie ca ea, că-i place competiţia. Pe socotelile mele, o să iasă europarlamentariţă. Numai că PDL va plăti pentru dânsa un preţ dublu. Adică, va pierde în favoarea independentei, cam vreo două-trei locuri din cele 10-12 câte ar putea lua cu sau fără domnişoara Băsescu pe lista sa. Ca lovitură de imagine pentru preşedinte: bună. Ca efect pentru partid: nu tocmai. Şi ăsta e numai începutul. Pentru că spre toamnă-iarnă, Tata Băse va da cureaua jos din pod şi o va pune pe partid şi pe Boc... Ca să-i crească, ce-a scăzut la pachet! Revenind la mezină, orice ai zice, fata se pare că place la popor. Şi asta nu ţine de politică, ci de „succesuri”...

joi, 19 martie 2009

Numele noului prefect: IVAN CIZMARU!

Zice-se că Boc s-ar fi interesat dacă ce se poartă prin trebonale ca speţe în care imperfectul de Braşov este împricinat e adevărat. Cică ar fi şi aflat că cam aşa e şi l-ar fi luat la rostulică pe Scripcărică pe această chestie cu trestie. Care Scripcărică şi-ar fi pus obrazul pentru Ionică. A nu se înţelege că Scripcărică ar avea aşa ceva. El n-are decât şorici, da' şi ăla e tuns cu foarfeca. Pe de alte surse, ca să nu crează unii că mă dau mare, unul din miniştri pedişti din actualul guvern, mi-a confirmat că Zeus a întrebat de ce a fost uns prefect „tocmai ăla cu dosare de la Braşov”. Tot un ministru mi-a şoptit azi numele noului prefect: Ivan Cizmaru. Şi mi-a mai zis că noi, presa, suntem de vină pe faza cu viitorul ex-prefect... Eu n-am nici un merit în acest sens, aşa că mă abţin de la şampanie. Dar ţin cu 'telectualii, dom'le... Succes, dom' profesor! Era nevoie de un om de echilibru.
Un prefect belit de un fost prefect...

Pârdalnicul jurnalist Libiu Mateescu l-a afurisit ieri, încă o dată, pe prefectul braşoavelor, în Jurnalul Naţional. S-ar zice că Ion Gonţea a evoluat. A ajuns, la nici o lună de prefectureală, un prefect de prima pagină. Ca mâine-poimâine o să-l vedem şi cap de afiş pe televiziuni. Vorba poetului, „la trecutu-ţi mare, mare viitor!”... Şi cum Gonţea are trecut, gârlă, de ce să n-aibă şi viitor puhoi? Răsfoindu-i acest trecut, jurnalistul, fost prefect, fost coleg de PD cu Gonţea, a dezvăluit afacerile cu iz penal ale actualului prefect. Pe aia cu „Condor-ul” o ştia toată lumea, pe asta cu „Romarm-ul” o ştiau doar cunoscătorii. Acuma să vedem viitorul... Boc dă din umeri şi zice ca Scripcaru să se spele pe cap cu „mătreaţa de Bran”. Băse, nerecunoscător cu cei care l-au ajutat, l-a mai trimis odată la DNA pe preş-ul executiv al PDL Braşov. Hăhăind,i-ar fi zis ceva de genul: lasă, bă, Ioane, să mai fie cercetaţi şi de-ai noştri...Mama Omida din partid (căci există!), fiind întrebată despre viitorul Gonţoiului ar fi zis că e naşpa...

miercuri, 18 martie 2009

Bufanţi, capră, prezervativ, ciment, macaroane, soté...

Morţii se vând bine. Ca brand, bineînţeles. De pildă, celebrităţi din cele mai felurite domenii, din lumea antică şi până în epoca modernă, azi sunt numai bune de reclamă la bomboane, băuturi, mobilă, bibelouri şi până la feluri de mâncare. Şi viii se vând bine ca marfă pe piaţa de consum. Mai ales dacă sunt preşedinţi sau foşti preşedinţi. Celebrul Obama, care se poartă în State ca preşedinte, se vinde bine, de exemplu, în Germania, ca fel de mâncare. Sau ca modalitate de îngurgitat. „Degetele lui Obama” sunt la modă... ca folosinţă, bineînţeles, de înfulecat cu mâna. Adică banalul şniţel de pui, feliat, dat prin ou cu pesmet şi prăjit, dă mai bine la consumator dacă e botezat cu numele celui de-al 43-lea preşedinte american. N-am putea ieşi din criză şi în ţărişoara noastră, dacă ne-am folosi preşedinţii pe post de reclame? Cum avem trei, doi foşti şi unul încă, m-am gândit să ofer câteva sugestii... Ce-aţi zice, de pildă, de pantalonul bufant Iliescu? Sau de brânză de capră, foarte sănătoasă de altfel şi foarte apreciată, botezată „Milică”? Dar de prezervativul Băsescu, ce ziceţi? Sigur că nişte critici l-ar reclama la Protecţia Consumatorului pentru hăhăit în timpul folosinţei... dar creşte natalitatea şi rămâne veselă... Putem extinde şi la alţi politicieni, care, mână de la mână, milă de la milă, nume de la renume, ar putea întinde o mână sănătoasă revenirii industriei publicităţii care e în declin. Cimentul „Tăriceanu” ar fi numai bun în construcţii, iar macaroanele „Geoană” i-ar bate pe italieni şi la pizza şi la spaghete... Dar de un soté de Boc, ce ziceţi? Nu că v-aţi linge pe deş'te? Trăiască bucătăria care va salva România!

marți, 17 martie 2009

Arde-o Nae! Baronii la pârnaie...

Am trăit s-o vedem şi pe-asta! Pare incredibil, dar e adevărat. Şi se întâmplă în România. Asta, a zilelor noastre. Un mare mahăr, un baron local din cei mai soioşi ai tranziţiei, Nicolae Mischie a fost condamnat definitiv şi cu executarea pedepsei. 3 ani şi 6 luni, direct la pârnaie. Arde-o Nae! Nu că mă bucur de răul altuia, în sens creştin regret orice năpastă căzută pe capul aproapelui, deşi alde Mischie nu ne-au fost şi nu ne sunt aproape, nici dumneavoastră şi nici mie... Se cheamă că totuşi avem procurori şi judecători. Se cheamă că, dacă vrem, avem totuşi şi Justiţie. S-ar zice că virgulă cu o mischioară nu se face primăvară şi Justiţia rămâne tot chioară... Dar un pic de satisfacţie tot e. Deci, se poate. Continuaţi şi vă vom aproba. Dacă vreo sută de procurori şi de judecători s-ar mobiliza şi ar duce până la capăt demersul actului judecătoresc în vreo sută de cazuri, care au supt România şi omorât speranţa în dreptate, am putea crede că ne-a venit mintea la cap în domeniul cel mai hulit atât pe plan european, cât şi pe plan intern – Justiţia. Îmi mai amintesc şi de un alt baron local, Sechelariu, fost primar al Bacăului, încătuşat cândva pentru niscaiva mărunţişuri... Să inventariem „pedigree-ul” penal al mischiotului: 3 ani şi 6 luni, condamnare cu executarea pedepsei pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare la fals intelectual, instigare la fals în înscrisuri oficiale şi lucrări de reparaţii fără autorizaţie de construcţie a unor monumente istorice; 3 ani cu suspendare pentru contrabandă cu maşini; 4 ani cu suspendare pentru corupţie şi 1 an cu suspendare pentru contrabandă cu arme... Nu vi se pare că fiecare cunoaştem cel puţin 1-2 cazuri dacă nu mai multe de asemenea fapte pe la cunoştinţele noastre din administraţiile locale? Nu rămâne decât să sesizăm Parchetele, procurorii să cerceteze corect, iar judecătorii să aplice legea. Sigur că pare ca la întrecerea socialistă de odinioară... dar tare sănătos ar fi. Hai să-ncercăm!

luni, 16 martie 2009

Banane de la Miss Roberta...

Tot respectul pentru Doamne! Şi pentru Domnişoare, tot respectul! Dar nu trebuie să am acelaşi respect şi pentru futelniţele de partid. Indiferent care-i partidul. Nu spun că băieţii sunt mai breji. Şi aici sunt domni, domnişori, don juani şi macho. Chestia este că dacă ajungi sus, poţi s-o şi iei ca atare, indiferent de sex. Aici nu contează înălţimea pe verticală. O fostă miss a ajuns numărul trei în Statul Român. Nicio problemă. Nici c-a fost miss, nici că s-a născut cu un anume sex. Dacă stau să judec după înălţime, e chiar primul om în Statul Român, având în vedere că ceilalţi doi-trei intră la categoria medie spre pitici. Nu l-am inclus aici pe Geoană, se-nţelege deci şi cine sunt ceilalţi doi, cărora nu le pronunţ numele de teamă să nu fac vreo cacofonie. Revenind la futelniţă, sursele care au suit-o în partid spun că dama respectivă reprezintă promovarea sexului în politică... pe bază de sex. Bun, admitem şi asta. Dar, futelniţa are ifose, pardon! Aşa că n-a vrut în ruptul curului să stea cu curul lângă un alt sex politic, care, iertaţi cacofonia, a fost ce e dânsa acum, ba chiar şi mai mult decât atâta. Mare pericol de contaminare, Doamne fereşte! Aşa că sexul celălalt a făcut-o proastă, dar s-a exprimat delicat... a zis că frumuseţea e trecătoare. Acuma solidaritate de dame cu dama ofuscată. Toate damele din partidul portocalelor si-au rupt banana de la gură, au pus de-o sacoşă din delicatesele maimuţelor şi au oferit-o sexului diferit. Nu s-a precizat, dacă belită gata sau cu coajă...

duminică, 15 martie 2009

sâmbătă, 14 martie 2009

FABRICHETA bic online hot-dog

în BouVagon cineva îşi aprinde ţigara
cu bricheta Osama Bin... Bic
sau New-Age nu contează
efectul de seră dezgheaţă dinozaurii
tocmai o spălătură pe stomacul gol
al creierului sandwich
devine cel mai adecvat purgativ sapiens
surfing între peşteră şi zgârie-nori
cad sfinţii unul câte unul
împuşcaţi de copiii roboţi ai propriilor sentimente

în BibelouVagin cineva îşi bagă prelungitorul istoric
mereu ca şi cum şi-ar băga dracul coada
în priza Evei sau mă rog coasta de azur a femeii
în BouVagon agitatorul de serviciu contemporan
ne ispiteşte în continuare cu vodcă de spălat KGB
Ne întoarcem din Siberia
sau călătorim spre siberia sans frontiéres?!
Nimeni nu ştie cât mai costă kintalul ideologic
la Bagdad cât şi în republica separatistă Kosovo

doar trenul Orient-Expres cu clătite şi barbă
despică prezentul atât de occidental
ca un pumnal inima unei iluzii
în timp ce coşul de fum al lui Toffler
continuă nelegitim secolul al XIX-lea
peste al XX-lea
în care Microsoft
iscăleşte şerveţele electronice cool
cu care se şterge Madonna de rujul de buze
lasciv şi global

vineri, 13 martie 2009

Alinuţa nu vrea cu Nuţa...

Moralista number one a RO-UE, Alina Mungiu-Pippidi, s-a dovedit consecventă. După ce i-a afurisit vreme de două mandate pe starteurii la parlamente, afurisita damă o afuriseşte şi pe mezina prezidenţială cu o afurisenie de dirigintă. Şi nu pe motiv de silicon de buze sau testosteron, unde n-ar avea motiv. Ci pe motiv de incompatibilitate de avion spre Parlamentul European. Ei, nu că s-ar bate Alinuţa cu Nuţa cu umbrelele pe paraşute, în caz că are ameţeli avionul, Doamne fereşte. Ci probleme direct de la îmbarcare. Păi, cum să se îmbarce deşteptuţa Alinuţa cu drăguţa Nuţa, fără ca să nu scârţâie căruţa? Chestia e că tăticu' s-a supărat şi pe Alinuţa, şi pe Nuţa. Cică Alinuţa n-ar avea motive să se dea uţa, iar cu Nuţa... va sta de vorbă când va putea. Că cică n-a văzut-o de-o lună. Din două una, ori tăticu' nu doarme nopţile pe-acasă, ori mezina... Alo, naţiune! Alo, SPP! Alo, servicii! Făceţi-vă datoria! Că se lasă cu nepoţi...

joi, 12 martie 2009

Crizescu îl bate pe Băsescu!

Se pare că Băse îl preferă pe Bombonel, în toamnă. Că e mai cu experienţă... Altfel, nu-mi explic de ce îl declară pe Mircea Geoană „virgin” şi cu „centură de castitate”. Unu: de unde ştie Nea Băse că Bombonel nu e virgin? Că Ristea Priboi s-a dat la fund. Doi: De ce alifia prezidenţială nu e parfum de roze pentru coaliţie, ci mângâiere de urzici? Pare prea mult pentru Mirciulică să fie căutat de mâna prezidenţială mai pe dedesupt decât Tăriceanu, pe care mâniosul l-a tachinat doar pe teme de blugi şi de limuzine. Trei: de gusturi nu se discută. Şi nici de prezidenţiale nu scapă nimeni. Nici măcar Băsescu. S-ar prea putea ca agresivitatea prezidenţială să-şi aibă izvorul în teama de sondaje. Pentru că un altul poate obţine cam o treime din voturi, cam aşa glăsuiesc irsopurile... Aşa că, numele celor care dau contre sau virginitatea acestora s-ar putea nici să nu mai conteze. Pentru că domnul Altcineva ar putea câştiga. Vă dau eu acum un nume de câştigător sigur împotriva actualului preşedinte: îl cheamă Crizescu. Şi e tot cu Escu...

miercuri, 11 martie 2009

Arestatu-n direct...

Invenţia lui Marconi bagă-n draci spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mai ales când evenimentele spectaculoase se petrec în direct. Am avut procesul lui Nicu Ceauşescu, parcă mi-aduc aminte, în direct. Dacă era după unii-alţii, am fi fost siliţi să vedem şi cum plutonul de execuţie îşi face datoria faţă de Revoluţia lui Brucan, nu-i aşa, băgând gloanţe reale în părinţii fostului prim-secretar de la Tineret. Despre morţi numai de bine... Despre viii care am mai rămas, ne ducem în continuare existenţa între micile ecrane TV şi marile ecrane ale vieţii. Dar nu de filosofie e vorba. Am trăit s-o vedem şi p-asta. Arestatu-n direct al unui condamnat definitiv în ograda unui post de televiziune, la o oră de maximă audienţă. N-are contează că-l cheamă Tolea sau Ciumac, nu contează pentru ce a fost condamnat sau că este VIP şi l-a băgat pe otevistul DD în tomberon, tot în direct. Chestia mi se pare de prost-gust. CNA-ul ce zice? Nu se uită şi copiii? Mă rog... Hai că aia cu caltaboşul în direct măcar era salvată de savoarea situaţiei. Ca şi schimbul de apă şi bideu din campanie... Că sunt emisiuni de acest gen, cu palme în direct sau Big Brother-i sau alte chestii tari, măcar se specifică genul şi te aştepţi să se întâmple astea. Dar la o emisiune de ştiri mi se pare anapoda, să laşi mascaţii să intre în platou şi să-ţi umfle invitatul. Apropo la ce s-a întâmplat tot zilele trecute, între primul şi al doilea om în stat, când o să asistăm la o pălmuire în direct a lui Mircea Geoană de către Traian Băsescu? Pariez că sunt în stare toţi s-o facă! Şi televiziunile, şi politicienii... Şi mă îndoiesc că „pălmuitul” şi-ar scoate pălăria şi ar întreba nedumerit: „Ce-aţi vrut să spuneţi cu asta, domnu' preşedinte? Şi replica „pălmuitorului” ar fi... „Hă-hă-hă... Bă, Mircea, io te-am făcut, io te f...” Pardon!

marți, 10 martie 2009

Bătaia pe Bălaia!

Pe vremea când tokeşii accelerau pedala, erau numiţi radicali. În schimb, markobeliţii, care cică puneau frână, erau numiţi moderaţi. Fiştecare partid îşi are, vorba lui Caragiale, şi faliţii săi, şi moderaţii săi, şi radicalii săi... Chiar şi coaliţiile îşi au radicali şi moderaţi. Bunăoară, optimistul Hrebenciuc pare un moderat model când afirmă că coaliţia la phutere va trăi vreo 8 ani. În timp ce Vanghelie pare un radical negru în cerul gurii şi tokeşit, când dă doar viaţă de sugar celor patru roze. Dialog de glumeţi? Se-nşală Hrebe? Sau a pecit-o Vanghele? Greu de spus. Pentru că ambii au dreptate. E ca în bancul cu cei doi şoricei, optimistul şi pesimistul, care au nimerit în oala cu lapte. Înoată! Dacă nu, te scufunzi. Sigur că înotul în lapte produce... unt. Pe care te poţi sprijini la o adică şi ieşi din oală. Deci, dacă bătuta pedisto-pesedistă se vrea cu unt din belşug, câştigă hrebenciucii. Dacă nu, vanghelioţii împut laptele... Cine ştie? Mai e până la vară-toamnă. Ieri a fost ultima babă, urmează moşii şi astenia de primăvară bântuie politica românească. Problema e dacă Bălaia mai are lapte...

luni, 9 martie 2009

SebiDan cântă la pian!

Îmi scrie bloggerul Sebi, îngrijorat cum că în jurnalul meu de bloggangiu am abandonat scripcarii, gonţoii şi botorogii de supt Tâmpa. Citez: Domnu' draga, nu te mai lasa servicile sa spui ce si cum sub Tâmpa, de bati campii cu sau fara gratie??? ori nu ne mai aburesti... ori iti cantam: LASA-NE!!!!!!!!!!!!!! LASA-NE!!!!!!
Domnu' Sebi dragă, de când cu Adevărul de Seară, cred că te prinde noaptea târziu în faţa sticlei calculatorului... Te-nţeleg, dar nu te pricep. Eu nu m-am blogangit doar de dragul Braşovului cât e el de mare, ci de dragul „tutulor” braşoavelor din ţara asta. Cu nume proprii sau comune. Servicii de „lăsat să scrii”, era să zic lăsata Secului, în Braşov nu prea există. Că dacă ar fi... multe am şti... Numai servicii la comandă, pentru ridicat gunoiul, depanat televizorul, rabla sau servicii hoteliere. Nici servicii, în sens de job-uri, nu mai găseşti în urbe, nu ştiu voi cum staţi... Aşa că cum să nu mă lase să spun „ce şi cum sub Tâmpa”? Dar ce dracu' să mai adaugi la prostia absolută a făcătorilor şi dregătorilor de evenimente? Mi-e sâlă! Am înţeles ce te preocupă. Ţi-e teamă să nu rămâi în exclusivitate pe Scripcaru, pe care în campania electorală l-ai ţinut afiş pe blog-ul prompt la alde matale. N-am 'ţeles dacă făceai reclamă la fantome, la portocale sau la fasole belită. Pe mine când mă vede, se hlizeşte ca prostu' şi încearcă să intre în vorbă, ba îmi mai şi trimite bezele prin mai-marii de la Bucureşti, când nu se plânge la CNA că dau cu MIX-ul în prostia lui. Dar n-am de gând să-l las să belească oraşul precum cucuruzul din satul lui cu nume de verdeţuri. Numai că mai am şi alţi căpcăuni politici de băgat în seamă. Îţi dau o informaţie în premieră: cică Orică a vomitat despre Scripcărică! Mi-a şoptit o păsărică! Ei, ce zici? Bem o bere? Sau nu te lasă serviciile... de noapte? Salutu-te-n jbanţ! Când te fac o balalaikă? Kaaalinca-kacalin-kacalin-kamaia...

sâmbătă, 7 martie 2009

POEZIE SLUTĂ
MÂNDRĂ ŞI CORNUTĂ
pentru o, boy frumoşi cu alăută


strănută primăvara, iarna dă concerte
de ghiocei şi preţuri săniile-s incerte
potcoavele sunt fierte şi cepele sunt bete
pancho aleargă iepele să fete
însămânţate freş occidental
de calul ducipal hrănit cu caşcaval
pe fus orar cel armăsar de mare neam
ce n-a riscat salam nici ham
n-a tras sictir la coviltir
şi n-a mâncat jăratic lobodă şi ştir
nechează cu concerte în rulote
pe şaua lui se urcă ultimul quijote
ce le promite iepelor pur-sânge rumba
piticilor o pistă de dat tumba
şi o şuviţă grea de adevăr
celor deposedaţi cam abuziv de păr
trăiască Che Guevara în bambilici cu ţara
încălecat pe plai şi nelustrat
pe scara de tramvai rulat pe blat dar inspirat
picior în gips de rai
purtând pantofi cu scai

pe cizmă şi opinci
taie urzici în cinci

rade trifoi în doi urcat pe muşuroi
tunde nevoi şi lâna frustă de pe oi
aprinde licurici
trece prin brici limbrici

şi cugetă pe prici
se dă în bâlci la gâlci

să nu răcească ţara suflă-n iaurt fanfara
dă-n ea cu mucii scurt pe post de marmeladă
scuipă-n direct pe stradă
seminţe de dovleac scoase din frac
muşcate ca de vârcolac de-un pui de drac
făcut colac
făcut covrig de frig

urcat trapez
în timp ce-n fa bemol diez

din portofel mefistofel lacustru-n cap şi chel
distrează telenaţia în luptă cu inflaţia
că tata e-n concediu şi sfinţii în remediu
doar singur sfântu-aşteaptă stă lumânare dreaptă
şi piaptănă cărare
cu mâna pe vâlvoi pentru o, boy
bengoşi frumoşi şi alăută
până strănută
o ceapă slută
într-un cimpoi de usturoi

vaca e mândră şi cornută
oftează în microfonul câinelui de pază
ce latră cu emfază
ciobanul face pipi-n vatră

ciolanul e incert încă pe reumatism se ceartă
fânu-i nefiert coliva-i fiartă
patrulater în adulter
şi Doamne iartă!...

vineri, 6 martie 2009

Şi poliţaii greci sunt Garcea!

S-a tot făcut mişto şi pe bună dreptate de poliţaii români... Ba urcaţi pe capotă, ba cu porcul în sac, ba luaţi la bătaie de te miri cine, ba cu portretul robot desenat după fotografia clientului... Mă rog, nu-mi vin acum în minte toate inediturile cu epoleţi făcuţi de cacao. Dar nici cu alte caschete... mult mai... cum să vă zic eu, nu stăm mai bine prin Europa. De la carabinierii fraţi de gintă de care se plâng românii batjocoriţi prin Italia şi până la agresivitatea proverbială a poliţiştilor bulgari sau unguri, cu un comportament mai ales faţă de români, aşa ca... între vecini. Păi, să nu dai acatiste să le moară capra? Dar una deja le întrece pe toate. Şi ţine de poliţia greacă. Care poliţie, mă rog, nu toată, ci doar nişte unii dintre reprezentanţii ei au săltat un baschetbalist sârb, pe care l-au confundat cu infractorul. Bine-bine, se mai întâmplă, s-ar putea spune. Numai că arestatul măsura cu vreo juma' de metru mai sus decât căutatul. Dacă pe verticală diferenţa de la 2,12 m la 1,70 m să zicem că e cam ca marja de eroare din sondajele noastre de opinie, la sol, pe acte era scris negru pe alb: Djikanovici, evident, un nume sârbesc. Nicidecum Paleokostas, infractorul căutat fiind grec. Bine că n-au arestat vreun sportiv de culoare. Că şi grecii sunt mai arşi de soare. Ştim că prostia e universală şi Dumnezeu a dat pe-aici egalitate de şanse. Cum nu ne putem plânge, parcă văd mâine-poimâine un poliţist neaoş şi cu zel de pe la noi, care l-ar putea umfla de pe stradă pe Ghiţă Mureşan, la o eventuală plângere a lui Vadim, confundându-l cu Piticul Porno, din grădina lui Băsescu... Sau unul şi mai şi, care să-i confişte ouăle lui Năstase, ca şi corpuri delicte, într-o scotocire ordonată de DNA la Avicola Cornu. Dar mai bine să nu le dăm idei...

joi, 5 martie 2009

Băstase şi Năsescu

În preajma alegerilor prezidenţiale din 2004, Băsescu făcea „flotări” în faţa Parchetelor şi Năstase n-avea nici o problemă. Ba, se credea că fostul premier va fi şi viitorul şef de republică. Că n-a fost să fie aşa, se ştie. De ce? Iarăşi se ştie... Înaintea alegerilor din acest 2009, rolurile s-au inversat: Năstase face coadă la Parchete şi Băse pare a nu avea nici o problemă. Că „Flota” e suspendată... ceea ce nu s-a reuşit de către cei 322 de suspensori şi cu Marinarul. Eşti sus, o dai! Eşti jos, o iei! În sens juridic vorbind... desigur. Dacă Năstase lovea în Băsescu cu PNA, Băsescu loveşte în Năstase cu DNA. Dacă înlături Pâul şi Dâul din acronim, rămâne NA! La bătaia de pe vremuri, aplicată copiilor mici, se spunea na-na. A curului coincidenţă: ieri, în timp ce Băsescu se împăuna la bilanţul Ministerului Public, ca prim magistrat în stat, Năstase se opintea în Parlament, să i se ridice sau nu balanţa imunităţii... Poate că ambii sun vinovaţi, poate că nu, poate că unul sau niciunul. Prezumţia cică e certificat de bună purtare şi cu ea scapi de pârnaie. Dar nu şi de belirea imaginii. Maamă, ce mai bătaie! În ring, fără frac şi smoking. Pe vremea lui Puşkin din aşa ceva puteai să dai chix în duel. Deşi frumoasa pusă în joc acum, nu e nici blondă şi nici regat, ci semi-republică. Ne-ar trebui nişte Spartacus, acolo, ceva, ca şi circul să fie mai tare. Dar cine mai ştie azi să ridice halebardele? Cât despre săbii, spade, pistoale, puşcoace, nici vorbă de cavaleri. La români se practică Măciuca. Dă-i, mă! Dă-i cu ce poţi! Dacă n-ai măciucă de-acasă, dă-i cu Parchetul în cap! Numai că în ţara lui Râsu-Plânsu, deşi doare, se râde-n draci. Cum era şi ieri în paralel pe teveuri... Năstase transpirând să-şi apere biluţele, Băse hăhăind că Boc n-ajunge la sutienul Kodruţei, darămite la tribuna acesteia. Pentru că la confruntarea de acum patru ani dintre cei doi prezidenţiabili, cineva cu pretenţii mi-a împrumutat ideea într-o caricatură, acum am ocazia s-o pun la loc: Băstase? Sau Năsescu?

miercuri, 4 martie 2009

Al cincilea Escu

Unu a fost Ceauşescu. Şi dus a fost. Al doilea, Iliescu. Iliescu 1 şi Iliescu 2. Între Iliescu 1 şi Iliescu 2, Constantinescu: fix al treilea Escu. După care, Băsescu. Cu numărul 4 pe tricoul prezidenţial. Şi ca să nu se strice tradiţia, Opoziţia pregăteşte un al cincilea Escu. Asta în caz că Escu 4 se defectează, cumva. Eu i-am sugerat lui Năstase, pe blog, că pentru a redeveni prezidenţiabil, cu şanse în superstiţia orală, trebuie să-şi pună un Escu în coadă. Sufixul pe care îl are nu rimează cu Flatulescu. Nici Tăriceanu nu stă mai bine cu sufixul. Dar Crin Antonescu e totuşi un Escu... Cum sondajele dau deja un Escu mai mare decât actualul şi nici Geoană n-are Escu, eu zic că Oprescu sună bine. Şi ca staţie de tramvai, şi ca prezidenţiabil în 2009. Şi catapultat tot din Primăria Capitalei. Doctorul zice că nu vrea. Dar parcă-i după el? Dacă ar fi să le numărăm ouăle... pardon, meseriile, ce-am avut şi ce-am pierdut? Am avut cizmar, hidrolog, geolog, acum avem marinar... Meserii, nene! Un doctor ne mai lipsea. La boala noastră, preferam un psihiatru... Dar merge şi cu bisturiul...

marți, 3 martie 2009

Un BOA prezidenţial pentru PSD

Iar a scos-o Vanghelie din batistă. Şi nu era cu muci. Cică, prezidenţiabilul pesedist nu va fi un Obama autohton, cum profeţea Taica Iliescu, ci o târâtoare, mai mică sau mai mare, n-are contează, dar cu dinţi. M-am tot gândit ce animal politic poate fi scos de pe Animal Planet din Grădina lui Vanghelie. Un şarpe cu clopoţei? Sună prea tare şi aude Băse... O cobră? Sâsâie şi dansează după fluier, dar poartă ochelari şi nu seamănă cu profilul... Anaconda e prea mare şi nu intră pe uşa de la Cotroceni... Năpârci, vipere, şarpele chior... sunt prea banali ca să intre în competiţie. Aşa că un Boa ar fi cel mai potrivit. Cin' să fie, cin' să fie? Boa-Geoană sau Boa-Năstase? Am folosit „femininul” Boa, deşi este vorba de un el. Păi, cum era să fac? Dacă masculinizam denumirea de catalog, ieşea altceva... Şi boii de-acasă n-au nici o vină.

luni, 2 martie 2009

Pleaşca, pulimea şi ouălele

După „almanahe” şi „succesuri”, zicerile cu umorul involuntar de acest fel păreau să intre într-un con de umbră. Prostia n-are vârstă, iar gafa politică n-are culoare. Dacă înainte de '89, mai râdeam de bâlbâielile lui Nea Ceaşcă, gen „alocaţâlii”, „copchiii” şi celebrul „tutulor”, după democratizarea umorului, ne-am câştigat dreptul să râdem de ei, fără să fim internaţi la balamuc. Popor băşcălioş ce suntem! Dar cum dracu' să nu te strici de râs, când „mapeţul” Ilici se înfoaie tenorial la alde Mazăre, ziarist naşpete prin anii '90, cu un „măăi, animalule!”? Sau când, la schimbarea macazului în '96, îl vezi pe regretatul Dan Iosif demonstrând cu un ţap în cârcă împotriva viitorului preşedinte, făcut mai târziu cu cerneală pe faţă de un Isaia care... stropeşte? Regimul Băsescu este marcat cap-coadă de zodia umorului, mai mult sau mai puţin voluntar. Preşedintele cu şuviţa în vânt, azi vânată de neînduplecaţii frizeri prezidenţiali, a rămas celebru cu „măi, păsărică!”, „nişte găozari”, dar şi cu tandreţuri mitocăneşti la fătuţele noastre mai slobode din presă. Măcar umorul junei Elena Băsescu este natural şi nu doare. Dar când îl vezi pe ditamai ministrul culturii, şi june, şi şcolit la Paris, cum o fleoşcăie cu „pleaşca-Băsescu” pe capul naţiunii sau, mă rog, al PDL-ului, cum să nu te sinucizi în direct la o oră de maximă audienţă? Evident, de râs... Doamne, fereşte! Şi ca meniul să fie complet în zona cultă şi subţirele Adrian Năstase recidivează în zona conotaţiilor porno-umoristice. După inventarul ouălelor, cum celălalt organ din trio-ul cu bijuterii masculine rămăsese virgin ca folosinţă verbală, proprietarul „tablouălelor” asociate cu termopane a slobozit-o şi p-asta: „capul pulimii”... Buuună, dom' Năstase! Chiar dacă nu-i originală şi se trage din Oprescu, „pulimea” nu se retrage din politicieni... Parafrazându-l pe Arghezi de odinioară, care îl miştocărea academiticeşte pe Zaharia Stancu: avem politicieni culţi... şi politicieni des-culţi...

duminică, 1 martie 2009

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (9)

Mărţişoare


sâmbătă, 28 februarie 2009

NAŞPET cu oţet
de nasol ÎN FORMOL


bacili, bikini, strănuturi, biciclete
vai ce de operete bete în şosete!
ţâţe de fâţe, mâţe, fese, îngerese
subtil şi imbecil în fumul care iese
striptease prelung twist pe horn de pipă
să bage-n draci văcari şi baci
cu fes cu clop sau chipă
de sub aripă răsturnaţi cu carul

ce invadează nupţial
şi mitocondrial
oraşul caşcaval
în gaură tot scăpărând amnarul
să lumineze harul
de iască şi mătase
vărsat pe ştrase
acolo unde şase a-nghiţit paharul
turbat pe şapte şi asociat cu opt
că cinciul e necopt şi treiul e netot

iar nouă prea departe
la zero cere moarte
rămâne numai unul
care bea tutunul

bacili, bikini, strănuturi, maioneze
se mişcã-n frişcă de import pe metereze
colivă pentru mort
şi tort pentru chermeze
văpaie laie hărmălaie
flacon de nicolae pus în ceaşcã

o nouă gaşcă udă fleaşcă
suflă-n trombon
acordeon cu bulion
şi nea’ ion la unison
cu epsilon de ton şi cu viagra
o nouă albă ca zăpada
peste alba-neagra
joacă nebunii şah pătratele-s puţine
mulţimile se urcă-n trambuline
şi vor asociate să se-arunce
în caşcaval global cu turtă dulce...

(„Poezii fără filtru”, Editura „Duminică”)

vineri, 27 februarie 2009

Guvernul varză a la Cluj

De săptămâna trecută în meniul miniştrilor şi funcţionarilor care iau masa la Palatul Victoria a apărut şi populara varză a la Cluj. Mâncarea de carne cu varză a fost introdusă la cererea premierului chiar înainte ca Albă ca Zăpada (Elena Udrea) să-l declare pe Pitic apt prezidenţiabil. Mă întreb dacă se va scoate automat spanacul din meniu, pe motiv că Popey ia masa la Cotroceni. Ca orice clujean care se respectă, Emil Boc şi-a adus, cum s-ar zice, varza de-acasă. Până aici nimic deosebit. Dar odată cu varza nu şi-a adus şi capra, că ar fi rămas guvernul fără varză. Şi-a adus însă nepoata. Şi odată cu nepoata şi pe şefa acesteia, cu rang de secretar de stat, tot de la Cluj. Şi odată cu şefa nepoatei şi alte câteva zeci de clujeni, pe posturi grase, a căror şedere în Bucureşti în slujba premierului, pe banii poporului, costă zeci de milioane de euro pe an. Bună ispravă, în vreme de criză! Orgoliul băţos de ardelean ar putea reclama faptul că bocii au fost aduşi de la Cluj pentru a înlocui miticii de la Bucureşti. Numai că procedura nepotismului şi clientelismului promovat la rang de politică de stat ţine de Dâmboviţa şi nu de Someş. Şi ca să nu se supere nimeni, pentru transfer de patent, îi vom numi pe cei veniţi cu suita premierului „mitiboci”.
Alăturea de premier şi vicepremierul se ţine bine cu reţetarele, deşi stă pe colţul mesei. Dan Nica acordă mai nou certificate de profesionist în crimă organizată şi contraspionaj infractorilor. Bravo, dom' ministru, bună treabă! Păi, cu aşa patalama la mână, gorbunovii şi gribencii pot da clasă mondială. Specializaţi în România, pe somnul Poliţiei şi pe mărinimia prostească a ministrului Internelor, acestora le poate creşte cota. Să le dea şi diplomă de absolvire a „şcolii” din România... N-am înţeles niciodată excesul miniştrilor şi zelul lor de a se da în stambă la televizor cu orice preţ, făcând pe atoateştiutorii, când, de fapt, ei sunt doar simpli demnitari politici, de cele mai multe ori fără expertiză în domeniile pe care le conduc. Nu le spune nimeni că se fac de râs? Şi pe noi toţi odată cu ei?
Un singur ministru din actualul guvern a primit până acum nota maximă din partea opiniei publice. Este vorba de Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României. Pentru prestaţia excelentă de la Roma. În care ministrul a dovedit nu numai că e român, ci şi un profesionist veritabil. Dar cu o floare nu se face primăvară. Mai ales că fe-martie întârzie topirea zăpezilor şi ghioceii mai au de aşteptat bugetul, care întârzie să ajungă în provincie...

joi, 26 februarie 2009

Cine mizdapătii te crezi tu, bă' fantomă?

Ieri seară, pe Realitatea Braşov, mi s-a părut că văd o fantomă scăpată pe ecran. Care era cât pe ce să ia la bătaie moderatorul. Dar nu era fantomă. Era chiar primarul Braşovului. Şi se răţoia la Daniel Giurma şi se îmbăţoşa la noi toţi, cum le ştie el, nenicule, pe toate şi de ce muşchi mari dispune dânsul. Deşi, stă şi cu fizicul fix cât cu mintea, cu vocabularul şi comportamentul. Aroganta fantomă, care la debutul carierei sale promitea să repare fisurile anale din clădirile Braşovului, acum le caută în justiţie şi în mass-media, cu zel de proctolog (ăla care bagă deştu', ca să nu mai apelez la Toarcea să-i traducă!). Eu nu zic că n-or fi şi „fisuri” de acest tip şi „hemoroizi” şi cururi pătate peste tot. Dar aşa aroganţă şi mitocănie de coada vacii fleşcăită în balegă şi folosită pe post de batistă, cel puţin în Braşov, n-am mai văzut. Măcar Becali are umor şi Vanghelie e sincer în puţinătatea lui verbală, ca să vorbim de afini. Iar Băse, pe care buruienică ăsta parvenit se tot screme să-l imite, dispune de o şiretenie inteligentă care, când nu e răutăcioasă, se transformă în şarm şi cucereşte miticii.
Eu care îl cunosc mai bine pe mitocan – de pe vremea când învăţa să mâzgălească politică cu creta pe masă şi i se turnau în urechi licori opărite cu SRI, Doişiunsfert, DIICOT şi DNA, toate pe urma sa ori supărări cotrocenite rău şi ştiu că de fiecare dată era să facă pe el – pariez că seara trecută ce-a defulat Georgică pe sticlă era un atac de panică. Şi are explicaţii psihologice în iminenţa catastrofei care l-ar putea paşte cu Ocolitoarea. Unde, dacă instituţiile râcâie adânc prin „fâneţe”, pajişti, gârle, intra şi extravilane, dau de altceva. Pentru că Braşovul de sub fundul lui (cum poza rânjind în campanie!) stă pe un butoi de pulbere în ce priveşte terenurile şi asfalturile date pe sprânceană şi damigeană. Vorba vine cu damigeana, că dedesupt e ditamai spălătoria cu conturi în Străinezia, dibuite şi de Cotro şi de ANI, care deocamdată face nani.
În emisiunea în care voia să vorbească singur şi toţi ceilalţi să-l aplaude şi să nu zică nici pâs, tentativa de primar de supt Tâmpa afişa superior responsabilitatea şi făcea pe patriotul. Pentru cei care nu cunosc subiectul, între 2003- 2005 , Primăria Braşov a executat lucrări la Ocolitoarea pentru traficul greu şi, abandonând un pod mai vechi, a construit un pod de 70 de miliarde la intrarea în Braşov, în zona Dârste. Vorbind pe speţă, primarul avea de răspuns opiniei publice (şi nu doar moderatorului!) dacă Ocolitoarea asta cu noul pod cu tot s-a construit, juridic vorbind, cu toate actele în regulă (exproprieri, utilitate publică etc.). Şi dacă terenul revendicat acum şi câştigat în instanţă, cu o definitivă şi irevocabilă, era litigios, de ce s-a ales tocmai CALEA ASTA. Nu cumva tocmai ca mulţi băieţi deştepţi să profite cu terenurile expropriate de Ocolitoare? Oricum, să nu vrei să intri în dialog cu nimeni presupune că ori eşti catâr, ori te păstrezi pentru procurori... Avea şi omul ăla cu terenul de la Pod dreptul la un cuvânt. Şi chiar la dialog. Mai ales că nu vrea neapărat să dărâme ditamai podul. Aflu că, de fapt, cererile de rezolvare amiabilă către Primărie s-au lovit de aceeaşi aroganţă şi de refuz al oricărui dialog. Păi normal, cum să dea teren la schimb unui neica-nimeni, când de fapt primarul şi acoliţii săi controlează o întreagă inginerie cu revendicări şi terenuri? Sigur că, pus în situaţia de a-şi dărâma propria prostie, o coteşte spre justiţie, care, în opinia sa, ar fi judecat strâmb. Nu-i ridic slăvi nici justiţiei, nici nimănui. Are cine să verifice dacă au greşit judecătorii. Problema, însă, care se pune în urma emisiunii, este dacă mai poate cineva avea dialog cu acest om, care ziua se suie şi noaptea se visează statuie. Eu zic să punem mână de la mână, să strângem material şi să găsim artistul care să-l imortalizeze şi să-l planteze statuar în giratoriu...

miercuri, 25 februarie 2009

ŞTEFAN CEL MARE... cu acordul părinţilor!

Una dintre cele mai imbecilizate instituţii din România este Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA). Un fel de, chipurile, protecţia consumatorului în domeniul tele-alimentaţiei. Papagalii ăştia care stau cu chitanţierul pe moderatorii de televiziune incomozi, pe lângă faptul că sunt analfabeţi şi cretini, răspund doar la telecomanda politică. Adică, a celor care i-au desemnat pe criterii de obedienţă să fie judecătorii consumului de audienţă fără E-uri. Aici nu e vorba de praz, nici de lapte din China şi nici de fleica vacii nebune... ajunse mişeleşte pe tarabe. Emisiunea pe care o realizez în fiecare duminică la postul local de televiziune MIX2TV Braşov, intitulată „Ce ne enervează!”, îl enervează atât de tare pe Scripcarul Braşovului (un surogat de primar cufurit oranj!) încât vrea s-o scoată de pe post, acum, în Postul Paştelui. Cufurilă ăsta, care se crede în Ouagadougou (capitala statului african Burkina Faso), îşi permite să sune şi să facă presiuni directe la CNA, ca să-mi arate el mie... Ce să-mi arăţi, măi, belitură de chirpici? Că eşti un primar de mutat trotuare şi de învârteli în giratoriu, înjurat şi arătat cu degetul de tot mai mulţi braşoveni nemulţumiţi că s-au înşelat cu tine? Că mai eşti şi ofticos pe cât de tare te crezi în nănău?... Mi se rupe de tine şi de CNA, că nu trăiesc din televiziune, aşa că nu te mai strofoca degeaba! Culmea e că perceptorii CNA-ului pun botul la tupeul tău şi trimit amenzi peste amenzi, să mă sperie... Auziţi, oameni buni, de ce s-a bosumflat iar Omul de Buruieneşti, care vrea să devină statuie în viaţă supt Tâmpa: cică un invitat de al meu l-ar fi numit moldovean... şi pentru asta cere din nou amenda maximă! (În urmă cu o lună, acelaşi CNA obedient politic a amendat emisiunea în discuţie cu 50 de milioane lei vechi, tot la o jalbă scripcariotă!). Ca şi cum a fi moldovean este o insultă. Am întrebat şi eu, nedumerit, mai mulţi moldoveni dacă este o supărare să fi numit moldovean. Şi mi-au spus că, dimpotrivă, este o mândrie. Şi aşa cred şi eu. Dar tu, măi, fantomă edilitară, vezi doar peiorativul în tot ce mişcă (roagă-l pe Toarcea să-ţi traducă ce-i ăla!). Sigur că oamenii sună în emisiuni de televiziune şi povestesc despre tot mai multe „fisuri anale” şi aberaţii scripcariene. Pe care le amendează verbal, pe bună dreptate. Mă rog, pierdem vremea să-ţi explic. Pentru că tot este vorba în acest blogărial de moldoveni şi de CNA, nu pot să nu mă crucesc de ditamai aberaţia: pe un post central de televiziune, pe care rula cunoscutul film românesc „Ştefan cel Mare”, era pusă bulina „AP”! Adică, filmul putea fi urmărit de către copii doar cu acordul părinţilor... Culmea e că în pauza publicitară nişte dame probau chiloţi pe ecran... Dar nu era nici o bulină, care să-i ferească pe cei mici de cine ştie ce tele-precocităţi... Adică în România de azi, nu poţi amenda prostia unui primar că te amendează CNA-ul. Dar poţi amenda istoria, cu bulina introdusă de acelaşi CNA în programe! Care istorie, Doamne fereşte, neîmbulinată, i-ar învăţa pe copii ce înseamnă să-ţi iubeşti ţara. Sentimente şi modele care nu se mai poartă...

marți, 24 februarie 2009

Apel la 112!

Am trăit s-o aud şi pe-asta: românii „românizează Transilvania”! Sforăitură din somnul cu vise erotice defulate prin gura prăfuitului popă reformat Laszlo Tokes. Mă întreb, dacă această sutană politică ar fi trăit prin Bavaria, ar fi vorbit de germanizarea Bavariei?! Sau dacă ar fi emigrat în Texas s-ar fi oţărât la băştinaşi că americanizează Texasul?! Şi dacă ar sta cu fizicul în Paris, s-ar obrăznici la francezi că franţuzesc capitala Franţei? Bre, Popo Loczy, iertată să-mi fie necuviinţa, nu cu popeala am eu treabă, ci cu sminteala... La aşa imbecilitate e de chemat Sanepidul... Sau Urgenţa... Că Poliţia e ocupată cu interlopii... Şi aşa am să şi fac. Sun acum. Consideraţi acest text ca pe un apel la 112. Alo! Pompierii? Alo! Urgenţa? Avem aici o raţă care măcăne şi se vrea singură pe varză!

luni, 23 februarie 2009

România în război (I)

Constat tot mai mult că ţara noastră se află în război. Fără să-l fi declarat nimeni, războiul de aproape 20 de ani, al României cu ea însăşi, este o realitate. O realitate cu morţi şi răniţi, ca pe front, cu distrugeri materiale, cu oameni disperaţi şi ameninţaţi în fiecare secundă de pericole iminente. O realitate pe care nici politica şi nici statistica n-o pot contrazice. Ca în orice război, există desigur şi inamici. Unii pot fi arătaţi cu degetul, ba chiar pot fi traşi la răspundere sau supuşi oprobiului public pentru acest război, din care ei sunt învingătorii din start. Am avut şi avem demnitari, de la preşedinţi de republică, prim-miniştri şi miniştri şi până la diverşi şefi şi şefuţi de judeţe, departamente şi localităţi, care, în loc să fie în slujba poporului (spun vorbe mari!), îl fac pe faţă... ca să mă exprim în vocabularul tatuat pe ştrumeleagul lui Terente, încă vizibil în formol la Mina Minovici. Anul trecut se vorbea de peste 80 de miliarde de euro extraşi în această perioadă din avuţia naţională şi burduşiţi în câteva sute de buzunare deştepte. Bani cu care s-ar fi putut, evident, construi apartamente, spitale, şcoli, s-ar fi putut asfalta şosele, s-ar fi crescut calitatea vieţii şi sănătăţii românilor. Celebrele plăcuţe cu inscripţiile „Aici sunt banii dumneavoastră!” sunt de fapt o ironie a acestei realităţi din teatrul de război. Guvernele care s-au perindat s-au întrecut în cadouri şi pomeni pentru clientelă, în furturi acoperite de acte, s-au întrecut în a ne prosti din patru în patru ani, furându-ne într-o formă sau alta chiar şi votul. Cu cine să schimbi clasa politică? Pentru că repetenţii acesteia devin mai întotdeauna şefii de clasă. Răsturnarea valorilor face parte şi ea din operaţiunile strategice de pe câmpul de luptă. Ceilalţi inamici, uneori sunt fantome, alteori viruşi sau boli sau alte entităţi imateriale. Dar sunt la fel de necruţători şi bine aliaţi cu inamicii pe care noi i-am înarmat să ne distrugă. Ei se numesc sărăcie, şomaj, disperare, sinucidere, jafuri armate, omoruri şi câte or mai fi. Criza atât de pomenită, chiar dacă este o realitate, în mod paradoxal, devine aliatul inamicilor noştri. Iar războiul lor cu criza nu este şi războiul nostru cu aceeaşi criză. Noi plătim criza, ei o fură! Şi o tranformă în oportunitate pentru ei. Asta fac şi li se rupe de noi. Pentru că vorbeam de furturi uriaşe din avuţia naţională, astăzi nu se mai fură în România cu sacul sau cu sacoşa. Şi nici cu tirurile sau vagoanele, ci cu judeţe întregi de terenuri, cu fabrici şi bănci deşertate în conturi şi tranformate în marmeladă de averi. Îndrăznesc să spun că acum se fură chiar direct cu bugetele. Şi ştiu bine ce spun. Păi să nu iei măciuca şi parul şi să-l pui pe hoţii cei mari, care îi tolerează şi pe cei mici cu câte un jaf, ca să nu cânte? Pentru că tot suntem în război, avem şi noi armele noastre. Una e parul! Mai avem însă şi vocabularul! De care voi uza acum în toată splendoarea lui trivială: Băi, idioţilor! Băi, javrelor! Băi, jigodiilor! Băi, nenorociţilor! Băi, infractorilor! Băi, pocitaniilor! Băi, nesimţiţilor! Băi, janghinoşilor! Băi, împuţiturilor! Băi, stârpiturilor! Fir-aţi ai dracului! Ptiu! Fir-aţi ai dracului!

duminică, 22 februarie 2009

FOTO-GALERIA mânzalăexpress (8)

Iernatice

sâmbătă, 21 februarie 2009

îndemn
pentru o nouă ÎNTRECERE SOCIALISTĂ


dărâmaţi dărâmaţi demolaţi tot
vă-ntreceţi cinici cu predecesorul
ăla dărâma biserici şi era un netot
voi sunteţi mai macho dărâmaţi abatorul!

hei-rup hei-rup ieri se striga pe şantiere
ţara întreagă era republică heirupistă
aţi declanşat o nouă întrecere socialistă
ieri aţi înghiţit fiare astăzi vărsaţi fiere...

ăia strigau hei-rup
rupeau mămăliga şi brânza
bucatele ştiau să asculte
astăzi se strigă vineee şi cadeeeee
e un morman de praf
ca la popoarele nomade
Miroase-a mort şi-a var
de oase şi de fabrici rupte

ăla demolatorul demola cimitire
voi ăştia vreţi să le umpleţi la loc
şomerii-n cavouri nu mai au loc
viaţa însăşi a devenit amintire

ăla a demolat dar a şi construit
să crească ţăranii şalopetă şi budă în casă
aveai unde să dormi în mărşăluirea victorioasă
voi nu aveţi nici bidinelele de zugrăvit

pe vremea lui ăla
ăştilalţi dârdâiam ca pinguinii de frig
astăzi aplaudăm ger liberalizat
plătim curentul cât pentru un palat
bem apă scumpită rumegăm ţipirig...

hei-rup heirupiştii de ieri construiau
să aibă heirupiştii de azi să dărâme
e ţara ţăndări şi fărâme...
Vă socotiţi învingători şi cavaleri?

Dărâmaţi, mă,
dărâmaţi tot,
fir-aţi ai dracului!
Umpleţi o groapă mare cât câmpia turzii,
faceţi un cimitir-sanatoriu să audă şi surzii
când îngropaţi în el dealul feleacului

Dărâmaţi coloana bucegii rarăul
Amanetaþi sfinxul şi babele-n gaj
Băgaţi dunărea în şomaj
Cu marea neagră umpleţi hăul
din căpăţâna voastră
mare cât... urechile acului –

Fir-aţi ai dracului
fir-aţi ai dracului!...


(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)

vineri, 20 februarie 2009

Cu arma în mână, să ne apărăm trandafirii!

Deşi vrejul de la trandafir e la fel, diferenţa între cele două partide coaliate o face numărul. Unii au trei şi se simt, evident, mai dotaţi în roze. Ceilalţi au doar unul şi sunt mândri de acesta. Şi unii şi alţii şi-ar apăra gingaşul simbol, de-ar fi nevoie, chiar cu arma în mână... Şi s-a întâmplat! Trandafirii au început să se împuşte între ei. Mai trăgea un primar cu puşca de vânătoare în faţa porţii populate cu afişe inamice, cum s-a întâmplat mai ani la nişte locale... Mai trăgea un popă catindat un foc de avertisment în plan vertical, cum s-a întâmplat tot la nişte locale, recente... Dar nici chiar aşa! Cu baricade de autobuze, cu sechestrări în limuzine şi împuşcături faţă în faţă între vrăjmaşii politici locali, aliaţi la caşcaval la nivel central. Păi ce faceţi, fraţilor? Faceţi deja război civil? Nu vă ajunge cât furaţi împreună? Vreţi să furaţi separat? Nici o problemă. Despărţiţi-vă! Dacă ni se face şi nouă, celorlalţi de pe margine, poftă de luptă? Şi vă dăm nişte făcăleţe pe poponeţe? Că mult nu mai e... Vă jucaţi cu focul! Chiar sunt curios ce măsuri se vor lua şi până unde. Mă refer şi la instigatorii cu niscaiva funcţii. Dacă pentru un ciolan de primar se trag repetate focuri de armă, vă daţi seama ce va fi, când s-or despărţi, pentru ditamai măcelăria de guvern!... Or să se folosească, găsite subit, mitralierele de la Ciorogârla? Sau o să se bată cu revolverele dezertorii lui Stânişoară cu miliţienii lui Nica? Doamne, fereşte! N-am luat în calcul revenirea la lupta cu arcul şi săgeata practicată de proaspăta Opoziţie...

joi, 19 februarie 2009

OLGA – vedetă TV

Vulturiţa din imagine a fost invitata de onoare a emisiunii „Ce ne enervează!” de duminică, realizată de sus-semnatul, la MIX TV. Vreme de aproape o oră, Olga, pentru că aşa o cheamă pe domnişoara, a dominat platoul şi a făcut deliciul telespectatorilor. Şi nu a enervat pe nimeni...

miercuri, 18 februarie 2009

Noaptea bugetelor lungi

După ce a bugetat îndelung, Guvernul s-a suit pe la chindie cu obiectul bugetării sale în Parlament. La vreme de seară şi până în noapte târziu, dă-i şi luptă! Şi vor mai fi două zile şi nopţi, la fel de naşpa pentru bieţii parlamentari, aduşi cu uninominalul în Casa lu' Ceaşcă (citeşte, a poporului!). Oricum, ce mai contează trei zile şi trei nopţi la cele vreo 30 de întârziere cu bugetele pe anul în curs? Poate că Guvernul lucrează pe stil vechi (pravoslavnic). Nu am ştire să se folosească şi de calendarul chinezesc... unde, va trebui să-i informez, ne aflăm în Anul Boului...
7000 de amendamente, din care vreo 2000 liberale, galbene adică şi restul roşii, portocalii şi verzi după culoarea amendatorului. Nu e rău că unul vrea o şcoală pentru poporul din colegiul său ori că altul vrea ţechini de-o grădiniţă, un schit, o reparaţie de trotuar, măcar acolo ceva... Ca la piaţă! Nu spun că nu e nevoie de toate astea. Dar fundamentarea unui buget de stat credeam că presupune o anumită rigoare şi o analiză macro. Nu ca la prăduială. Adică, după jaf când se împarte împărţeala: tu atât că eşti boss-ul, tu numai atât că eşti contra-boss-ul, tu atâtica, tu că eşti cu păsărica... Dacă tot am pomenit de jaf în contextul auster bugetar, aflăm că jafurile se întrec şi pe localităţi, ca pe vremuri fruntaşii pe ramură din întrecerea socialistă. Alt jaf la Dolj, încă unul la Suceava... O ţinem tot aşa, şi sus şi jos. Vestea bună e că a început să li se mai şi înfunde amatorilor de jafuri. O poliţistă l-a săltat pe jefuitorul cu şurubelniţă şi spray de la Dolj. În timp ce o barmaniţă din Suceava i-a cotonogit zdravăn pe doi care încercau să jefuiască un club. Rău au ajuns miliţienii lui Boc, dacă onoarea chipiului le este reperată de dame!
Revenind la marea bugetare naţională, un veritabil duel verbal s-a produs între cei doi premieri ieşiţi jumătate-jumătate din aceeaşi coajă de portocală. Cel fost zice că bugetarea boacă e o catastrofă. Cel actual arată cu ochelarii înspre bugetarii de lux ai tăriceanului, cărora le-a dat flit. a la Cluj. Vai de ei, bieţii bugetători ai neamului! Ce noapte lungă! Ce noapte încinsă! Ce noapte de farmece, blesteme şi făcături!

marți, 17 februarie 2009

Autoritatea... cu pantalonii în vine

Vax, doi lei, cremă de ghete! Cam asta este autoritatea în România semiprezidenţială de azi, chiar dacă se bosumflă pe noi, ziariştii, semipreşedintele de republică. Semipreşedintele arăta cu degetul săptămâna trecută, evident, înspre presă, că discreditează, prin scrieri şugubeţe şi telepăreri afurisite, ditamai autoritatea ţeapănă. Păi, ditamai arătarea asta, dom' preşedinte, este cu pantalonii în vine! Ca să nu spun că face pe ea, confruntată cu violenţa, pe care nu noi am creat-o, ci impotenţa din sistem. Păi, dacă miniştrii şi comisarii, procurorii şi judecătorii şi toţi dregătorii îşi dau mai mult cu părerea în loc să se impună în teren cu competenţă şi să ofere soluţii în situaţii de avarie sau de criză, nu e vina pixarilor că le face portretul-robot întocmai. Dar la noi, deşi se acuză presa şi televiziunile de uneltire contra autorităţii, cum pârţâie o situaţie, cum dau fuga autorităţile şi se flatulează şi ele la TV. Păi, nene, fă ceva şi după aia dă-te mare! Sau, stai dracu' acasă! Pentru că nicăieri în lume nu se înghesuie pe ecran dregătorii şi mahării, ca în România. Când vezi un ministru la televizor, pe alte meleaguri e chiar un eveniment. Dar la noi, hop şi Oprea, hop şi Dragnea, hop şi Nica... să luăm, de pildă, ministerul cel mai tele-vizat de autoritate goală-puşcă... Ce, n-au purtător de cuvânt? N-au experţi şi meseriaşi în toată regula să ne-arate cu deş'tu la tablă, ca să pricepem şi noi ce-o fi? Se pare că nu, din moment ce vine prepusul şi se dă cu presupusul... Se tot vorbeşte că prin Americi şi Iurope, dacă eşti suspect de vreo chestie naşpa, eşti pus mintenaş cu mâinile pe capotă şi picioarele crăcănate. Şi că la noi e parfum, nu lege. Păi, cum să impui autoritatea când o judecătoare beată mai mai să-l ia la palme pe poliţist că-şi face datoria? Sau, un altul se urcă pe capota maşinii ca să stopeze fărădelegea unui şofer rebel? Mai acum ceva vreme, într-o cârdăşie primar-şef de post-magistrat, legea era terfelită ca la bordel, nu mai ţin minte ce dracu' era... dar puţea a asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Repet: autoritatea în România e vax, doi lei, cremă de ghete! Şi nu poţi respecta o autoritate ca asta, cu pantalonii în vine. Dacă tot visează semipreşedintele de republică o autoritate pe măsură, să dea un ordin, să dea un decret, un referendum, ceva şi să-i ridice autorităţii nădragii... După aia mai stăm de vorbă...

luni, 16 februarie 2009

Se întrevede spanac de primăvară...

Răbdare, români! Mai e puţin şi dau urzicile şi ne-am scos. După urzici vine leurda, după leurdă vine păpădia, după care ştevia, loboda şi ştirul... Eu cred că suntem în continuare un popor vegetal, am citat din Ana Blandiana în vremea lui Ceaşcă. Păi, ce mai putem face, într-o ţară ca asta, plină de verdeţuri, zarzavaturi şi murături politice? Decât să ne luăm lumea-n cap şi să emigrăm cu toţii în regnul vegetal. Pentru că, se ştie, o păpădie nu se revoltă. Şi nici spanacul... Fără nici o legătură cu Popey!
În Republica Semiprezidenţială cu Fes şi Maioneză s-a dat verde la jafuri. La casele de schimb valutar, la bănci, la primării, în biserici şi la casele oamenilor. Asta pentru că, odată cu un-doi-trei miniştri cu crampe la intestinele noului guvern, poliţiştii au intrat în silenţiostampa. Doamne fereşte să fi pe stradă sau la bancă sau la hipermarket, oriunde, când clienţii justiţiei, cu bilet de voie la jaf şi omoruri, acţionează.
Mai nou, în Republica Semiprezidenţială România, cad mall-uri. Ar trebui inscripţionat pe fiecare şubrezenie de construcţie autorizată de primarii corupţi şi executată cu curu': Atenţie cad ziduri! Ca pe şoselele patriei, ca vai de ele şi acestea. Pentru că, nu-i aşa, aici sunt banii dumneavoastră...
Circulaţi cu atenţie. Şi daţi banii de bunăvoie ca să rămâneţi în viaţă. Ca la impozite şi taxe. Ori fiscul, ori tâlharul de drumul mare, e tot un drac. Îţi ia. Nimeni nu-ţi mai dă ca pe vremea haiducilor, în ţara asta. Decât, eventual, un brânci în groapă...

duminică, 15 februarie 2009

RECLAMĂ FUMATĂ
PENTRU VATĂ liberalizată


... şi Amanta şi Nevasta şi Soacra pe bulion...
ce piz(!)da mă-sii-nvelită în vată!
Mai bine v-aţi pune-n chiloţi pur şi simplu zăpadă
că s-a scumpit enorm de mult un tampon

Nici să te regulezi nu poţi în ţara Asta
chiar dacă ieri s-a liberalizat avortul
mai bine faci vreo 2000 de ani pe mortul
înghiţi prezervativul şi cu asta basta...

Ducă-se dracului guvernele care emană
din capul curvelor căzute în şomaj
ce vor depune sufletului trupul gaj
şi-or da şi !pilda! mă-sii de pomană

Vrei să te !kaci dar nu poţi trage apa
c-a îngheţat conducta în pereţi
bagi mâna-n pantaloni culegi bureţi
bolnav de parkinson nu poţi să faci nici laba(!)

Cum n-ai plătit impozitul pe silă, pe rahat
şi nici pe trasul apei de la budă
te simţi un peştişor, o caracudă
fără identitate-n Peştele bălţat

E scumpă vata. N-ai nici pentru nas
să-ţi tamponezi acut hemoragia –
...Ar merge azi la doctor românia
dar şi la doctori este parastas...

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminicã”, 2002)