mânzalăexpress

Scrisoare nimănui

Mereu sărac, furat mereu
Mereu uituc, rebel mereu
Trezeşte-te poporul meu
Eşti singur ca un pui de cuc
Rebel mereu, mereu uituc
Furat mereu, mereu rebel
Mereu cu armele-n rastel
Şi câteodată mameluc
Şi câteodată chiar tembel...
Nu ştii că capul lumii-i chel
Popor rebel, popor tembel
Furat mereu, sărac mereu
Părinţii în mausoleu
Copiii uzi în heleşteu
Sau duşi în cele patru zări
S-apuci nu ştii pe ce cărări
Popor furat, popor sărac
Precum fasolea pe harac
Entuziast te uiţi la cer
La sfinţii toţi în adulter
Mai e pe-acolo vreun dulgher
Să fie ţintuit pe cruci
Tu crucea lui acum o duci
În carul boilor uituci
Popor de slugi şi mameluci
O iei la buci, mai şi îmbuci
Căzut sub lemnul bietei cruci
Popor izmană, popor bou
Băgat cu morţii în cavou
Băgat de viu azi în pământ
De-ai fi chiar tu poporul sfânt
N-ar trebui să porţi în veci
Mereu cărări, mereu poteci
Care te duc şi te aduc
De unde pleci, popor uituc
S-ajungi de vrei direc în pisc
Tu propriul vârf şi obelisc
Pe care scuipă proştii iar
Sub foc te-ai prăbuşit Icar
Şi-ai plâns orbind precum Oedip
Priveşte-te, ai totuşi Chip
Priveşte-te, trezeşte-te
Tu singur miluieşte-te
Că dacă miluit vei fi
Şi Dumnezeu te-o milui...