mânzalăexpress

aperitiv la SICTIR CU MUŞTAR

Nu mai aveţi cozonac,
daţi-le ochii cât cepele peste cap
nu mai aveţi prăjituri,
daţi-le colivă de răcituri
nu mai aveţi nici colivă,
daţi-le locuri de veci
sau aşezaţi-i la morgă în stivă
nu mai aveţi dulceaţă de gutui,
daţi-i pur şi simplu dracului...

nu mai aveţi bomboane
paturi de turtă dulce la spital,
gătiţi-i pentru cel din urmă bal
nu mai aveţi magiun
nici mierte fierte,
puneţi-le ceva în pensii alocaţii şi salarii
şi instruiţi poştaşul politicos să le ureze
„Dumnezeu să-i ierte!”
nu mai aveţi o portocală o banană,
daţi-le amintiri de pomană

nu mai aveţi frişcă şi tort,
daţi-le ultimul colac de la mort
nu mai aveţi frizeri să-i mai radă,
mai aliniaţi-i odată la coadă
(!) nu mai aveţi nimic,
daţi-le un polonic –
să-l fiarbă în oală,
să nu cumva să pună de-o ciorbă
de-o răscoală
nu mai aveţi sictir,
daţi-le ardeţi-le una la mir
nu mai aveţi nici muştar,
daţi-le brânci de pe trotuar...

Nu mai aveţi, mă, nenorociţilor
chiar nimic, nimic?!
Daţi-le cordonul înapoi de la ombilic,
să intre în mă’sa la loc

Daţi-le pur şi simplu foc!
Mama lor, de neisprăviţi fără noroc!

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)