Ţara lui BORAT
O mare idioţenie de film, care pe mine m-a enervat, în timp ce pe alţii i-a făcut să râdă. Chestie de gust. Sau aveam, poate, o zi proastă. Kitsch-eala kitsch-ului, mi-am zis! Şi tot cu gustul ăsta am rămas, până azi. Asta în ce priveşte filmul. Sigur, nu mi-am propus nici să-l dau în judecată pe comediantul englez, ca ţiganii din Glod, şi nici să pun rachetele nucleare din silozul Kazhastanului pe fundul său, pe care l-am şi văzut în film, chiar dacă n-aveam chef.
Şi totuşi există o ţară a lui Borat. Poate chiar şi mai multe, dar una o ştiu sigur şi nu pot să spun că e ţara mea. Dar pot să spun sigur că e ţara lor. A boraţilor şi borâţilor de tot felul, care chiar aşa se şi comportă. Ca personajele din lumea peliculei imbecile. Aproape că m-am săturat de această ţară, a impozitelor lui Mămăligă-Vodă, care cresc invers proporţional cu înălţimea premierilor. O ţară a lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, în care statul primeşte palme şi totul se aranjează pe barbă, în timp ce pe dregători îi doare-n cot.
Când Sabin Gherman a scos manifestul „M-am săturat de România!”, m-am indignat cu sinceritate de român unitar. Pentru că rebelul alăturase şi o sintagmă echivocă, cu care nu poţi fi de acord: „Vreau Transilvania mea!”. Nu ne putem juca cu asta şi nu ne putem întoarce în statul feudal de acum câteva sute de ani. Deşi feudalizarea României face carieră şi astăzi. Într-o republică a corupţiei, condusă de baronii locali, autonomia pe criterii politice şi de obedienţă faţă de stăpânii de feude este o realitate. Degeaba latră unul şi altul, fie în româneşte, fie în ungureşte, cu autonomia teritorială. Ea s-a produs în aceşti 20 de ani-brucani, dar întoarsă pe dos. Adică, cu dosul lui Borat la fraierii ce suntem. Păi, n-avem noi judeţul Mazăre? Sau judeţul Oprişan? N-am avut noi judeţul Mischie? N-avem noi municipiul Scripcaru? Şi până mai ieri, municipiul Boc? N-avem noi sectorul Vanghelie? Nu era cât p-aci să avem ministerul Doişiunsfert? Şi feudele ar putea fi enumerate tot aşa...
Da, m-am săturat de România! M-am săturat de România lor! Vreau România mea!
Şi totuşi există o ţară a lui Borat. Poate chiar şi mai multe, dar una o ştiu sigur şi nu pot să spun că e ţara mea. Dar pot să spun sigur că e ţara lor. A boraţilor şi borâţilor de tot felul, care chiar aşa se şi comportă. Ca personajele din lumea peliculei imbecile. Aproape că m-am săturat de această ţară, a impozitelor lui Mămăligă-Vodă, care cresc invers proporţional cu înălţimea premierilor. O ţară a lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, în care statul primeşte palme şi totul se aranjează pe barbă, în timp ce pe dregători îi doare-n cot.
Când Sabin Gherman a scos manifestul „M-am săturat de România!”, m-am indignat cu sinceritate de român unitar. Pentru că rebelul alăturase şi o sintagmă echivocă, cu care nu poţi fi de acord: „Vreau Transilvania mea!”. Nu ne putem juca cu asta şi nu ne putem întoarce în statul feudal de acum câteva sute de ani. Deşi feudalizarea României face carieră şi astăzi. Într-o republică a corupţiei, condusă de baronii locali, autonomia pe criterii politice şi de obedienţă faţă de stăpânii de feude este o realitate. Degeaba latră unul şi altul, fie în româneşte, fie în ungureşte, cu autonomia teritorială. Ea s-a produs în aceşti 20 de ani-brucani, dar întoarsă pe dos. Adică, cu dosul lui Borat la fraierii ce suntem. Păi, n-avem noi judeţul Mazăre? Sau judeţul Oprişan? N-am avut noi judeţul Mischie? N-avem noi municipiul Scripcaru? Şi până mai ieri, municipiul Boc? N-avem noi sectorul Vanghelie? Nu era cât p-aci să avem ministerul Doişiunsfert? Şi feudele ar putea fi enumerate tot aşa...
Da, m-am săturat de România! M-am săturat de România lor! Vreau România mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu