mânzalăexpress

Articolul 1:
De azi, sunt bloggangiu!
Articolul 2:
Ceilalţi sunt bloggeri!
Articolul 3:
Se abrogă (in)diferenţa...

Azi m-am fãcut bloggangiu. Ceilalţi sunt bloggeri. Ei se numesc electronic Blogul lui Teacă, Ion Iliescu, Elena Udrea, Adi Nãstase – blog cu acord intelectual conţinut implicit, Părerea lui Eftimie, Blogu’ lu’ Sebeni, Sebastian Dan – adevărul din spatele uşilor închise... Şi sunt milioane de bloggeri, evident nu toţi de supt Tâmpa... Tata-Mare n-avea blog şi Mama-Mare n-avea mop. În schimb, Tata-Mare avea boi, pe care-i mâna cu biciul. Mama-Mare avea mătură de nuiele cu care mătura curtea casei. Nu a ţării, cum se face azi în politică. Ei trăiau pe vremea Primului Război Mondial, bătut statistic la victime de cel de-Al Doilea, n-aveau habar de Internet şi nici de animalele politice ulterioare. Generaţia bunicilor, strivită între Hitler şi Stalin, alerga ca la maraton între Mărăşeşti şi Turtucaia, iar generaţia părinţilor mei, tot aşa, între Berlin şi Stalingrad. Epoca lor părea o comună primitivă... pe lângă Comuna din Paris ridicată la scară planetară odată cu marea Revoluţie Socialistă din Octombrie... Care la noi s-a instaurat pe 23 august 1944, cu tancuri, pupături şi flori roşii... Tata i-a cunoscut personal pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. Eu i-am cunoscut personal pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu... Dar am posibilitatea să-i cunosc şi pe Putin şi pe Obama. Când eram mic, visam să mă fac inginer, dar a ieşit altceva. Când eram mai mare, visam să mă fac actor, dar a ieşit tot altceva şi o să vă povestesc altădată întâmplarea. Acum, m-am fãcut bloggangiu şi sper să iasă altceva...