vineri, 12 decembrie 2008

FASOLEA NAŢIONALĂ

Hai să mai frigem o ţigară scurtă,

Că maţele se răzvrătesc în burtă – !
Se iau la trântă, pe ciolan se ceartă...
Dar toate au mîncat fasole fiartă.
Azi maţele sunt la putere, c-au fost în opoziţie
şi-aşa e democratic, aşa e în tranziţie;
În burtă, printre crampe, vor forma guvernul –
De mâine-i Paradisul, ieri a fost Infernul.
(Doar noi mărşăluim prin Purgatoriu
Cu ani-brucani umplând closetul provizoriu)

- Concetăţeni, nu daţi cu pietre, că nu mai e frumos,
A gângurit un „ţ”-îşpe tuşind melodios
- Să nu vă punã dracu’ să râgâiţi vreun „Jos”!
Răcni cu autoritate Maţul Gros,
luând-o muzical în Dodejos...
Mai bine ghiorăiţi în şoaptă şi subţire
şi folosiţi, de astăzi, doar Maţul cel Subţire
Că ţara ni-i bogată şi apă e destulă –
Ce-i cu Democraţia asta nesătulă?!

- Jupâne Maţe-Fripte, dar nu avem nici bani
de-o apă minerală. Uiţi? Noi suntem Golani!
Noi suntem nevoiaşii ce şi-au mâncat nevoia
şi-n vremea lui Roş’ Vodă rodeau salam cu soia...
Iar şapte ani, câţi scaun, aveam prin Roşu 2,
Am mestecat, ca órbiţi, nu gumă, tot nevoi...
şi-acum că viaţa-i verde, că Vodă este Verde...
Noi vrem promisiunea de fasole verde!!!

S-a convocat Consiliul Suprem de Apărare
şi decretĂ: de mâine, fasole verde pe ogoare!
Să ştie şi Marghioala, să afle şi Mariţa
Că ţara-i constipată. Trăiască Mioriţa!
Dar Niet! Fasolea veche dădea contre cu vrejul,
În timp ce pe-asta nouă o ameţea vârtejul
Vivat Agricultura! Trăiască Noua Eră,
Ce ne-a promis fasolea europrosperă!

O, dulcea noastră, dulce, fasole populară.
De secole simbol al luptei pentru ţară!
O, dulce şi distinsă Majestate Foseola,
Mai nobilă decât regina fabiola –
Azi, poate c-ar fi fost tanda pe manda,
Dacă te exportam pe brânză de Olanda!

...Băgăm în noi fasole... de 2000 de ani,
Popor de gazovânt, nu de ciobani – ...
Naţional, meniul ne dă de gol cu-n pârţ,
Taman când de sub cizmă Planeta face: Scârţ!
şi nu putem intra cu fâsuri isterice şovine
În rectul Europei, nici chiar în Filipine...

Bobor barbar, dar hâtru, cu umflături la maţe,
Bolnav mereu de burtă, va da în veci la raţe?
E acuzat etern de pârţ şi hepatită
şi-n loc ca să vomite, el Lumii îi dă mită...

De-mi vine ca să strig în patefonul sferic,
Ca un vadim fanatic, ca un funar isteric:
Jos cu Democraţia Mondială!
Trăiască Fasolea Naţională!

(Din volumul „Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)

Nota autorului: Poezia a fost scrisă în perioada desfacerii Guvernului Văcăroiu şi facerii Guvernului Ciorbea, dar actualitatea politică, din păcate, nu s-a perimat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu