mânzalăexpress

A doua zi de bloggangiu

Mi-am promovat blog-ul, deocamdată, pe telefoanele cunoscuţilor şi prietenilor din agendă. Mulţumesc tuturor pentru bunele aprecieri! Continuăm. Sunt onorat de atenţia celor doi bloggeri care şi-au anunţat interesul pentru manzalaexpress.blogspot.com. Nu e vorba doar de solidaritate de breaslă, ci de intercomunicare în era Internetului, cu care unii dintre noi ne obişnuim mai greu. Dacă AŞI ai comunicării de acest tip, cum sunt Ovidiu Eftimie sau Răzvan Popa şi alţii ca ei, „şofează” în lumea new-media fără complexe, colegul Dumitru Toma rămâne un nostalgic al ziarului pe hârtie. Mi-a declarat-o şi în această dimineaţă, odată cu „somaţia” amicală de a mă mai încumeta o dată să editez un ziar pe hârtie. Aici trebuie făcute câteva precizări.
Dispun de capacitatea editorială de a scoate la orice oră un altfel de ziar în Braşov, am mai avut tentative de acest fel, iar după '90 am fondat şi condus câteva publicaţii şi am lansat la apă, singur sau împreună cu alţi colegi, mai multe echipe redacţionale, cu oameni care şi astăzi mănâncă pâine de presă. Într-o zi poate o să vorbim şi despre asta...
Problema nu este editarea, nici redactarea, nici finanţarea. Şi nici tiparul sau hârtia, cum era imediat după anul '90, când acestea erau folosite pe post de cenzură pentru editorii şi ziariştii incomozi. Am purtat din plin astfel de războaie cu astfel de cenzură, dar mai ales cu cenzura difuzării. Astăzi difuzarea este monopol politico-economic în Braşov!!! Nu vreau să reeditez războiul pe care l-am avut cu firma de difuzare care a interzis ziarul „Observatorul”, a cenzurat în chioşcuri o bună perioadă cotidianul „Obiectiv” şi mi-a refuzat categoric oferta de a difuza un amărât de lunar pe care l-am scos în urmă cu câteva luni, „Braşovul polemic”. Recent, cotidianul „Braşovul Tău” a păţit acelaşi lucru. Este inadmisibil, dezonorant şi incalificabil. Din punct de vedere moral este o ruşine pentru un oraş ca Braşovul care a dat atâta presă bună, să funcţioneze după cheremul politicului. Iar din punct de vedere juridic este o încălcare a drepturilor constituţionale de exprimare liberă şi o formă calificată de concurenţă neloială. Haideţi să dezbatem împreună acest lucru!

P.S. Ziaristul „zeflemea” care este Sebastian Dan a salutat în felul lui debutul meu de bloggangiu. Citez de pe blogul său: „După ce i-a trecut de-a candidatul la Camera Deputaţilor şi circul cu coşarul în campania electorală, ex-PCR-istul, ex-PD-istul, ex-PD-L-istul şi ex-PRM-istul Ion Mânzală cică a revenit la presă. Primul pas, ca să-l citez, a fost să se facă <bloggangiu>”.
Dacă tot m-ai „gratulat” cu atâtea „ex”-uri (să-nţeleg, of-uri?!...) m-am autointitulat şi eu manzala EX press. Mulţam pentru reclamă! Colegul meu nu este singurul din breaslă care nu concepe presa şi politica prestate de aceeaşi persoană. Eu am alt punct de vedere, pe care l-am făcut public de câte ori s-a pus problema. Cu privire la biografia mea politică, revin cu câteva precizări şi cu două declaraţii publice din acest an, privind apartenenţa la PD-L şi apartenţa conjuncturală la PRM.

PRECIZĂRI:
1. Am fost membru al Partidului Comunist Român din 1978 până în 1989, n-am ascuns niciodată asta. M-am autoexclus din viaţa politică printr-o penitenţă de 5 ani (nu pentru faptele mele, ci pentru sistem!), semnând şi respectând Proclamaţia de la Timişoara, ceea ce Ion Iliescu n-a făcut!
2. Am intrat în anul 2002 în Partidul Democrat, prin uşa deschisă de Traian Băsescu.
3. Am activat în acest partid, până ce linia locală a fost confiscată în totalitate de mediocritatea totalitară Scripcaru. M-am situat în afara acestui partid, după o declaraţie publică şi două scrisori deschise (Scrisoarea a III-a încă nu i-am scris-o!) adresate lui Scripcaru.
4. Am devenit formal membru al Partidului România Mare, în aprilie 2008, şi m-am retras din acest partid în decembrie 2008.
5. Moralmente, mă consider în continuare membru al Partidului Democrat (şi Liberal) la a cărui construcţie şi dezvoltare am contribuit. Aştept să fie înlocuit Scripcaru...
6. Sunt ziarist atestat de mii de texte semnate, emisiuni etc. şi voi face în continuare presă, dar şi politică. În data de 3 decembrie 2008, am dezvoltat acest subiect într-o conferinţă de presă. VOI FACE ŞI PRESĂ ŞI POLITICĂ!

DECLARAŢIE DE PRESĂ (din data de 3 decembrie 2008)

Felicitări, învingătorilor! Bravo, învinşilor!

Doresc să-l felicit, în mod deosebit, de aici, din inima Transilvaniei, pe domnul Iosif Koto, care, în urma acestui vot uninominal, reprezintă cu cinste România pe continentele Africa şi Asia, cu fix 34 de voturi valabil exprimate. UDMR a reuşit ceea ce nici Amiralul Horthy nu visa... Să cucereascã Africa şi Asia deodată.
Doresc, de asemenea, să-l felicit pe domnul Virgil Pop de la Cluj care, din arestul Poliţiei, a ajuns în Parlamentul României. Sper să-şi ţinã năravul. O menţiune merită şi domnul Ghiveciu, buzoian de-al meu, care din postura de cercetat penal l-a învins uninominal pe ministrul Justiţiei, domnul Predoiu!
Lăsând gluma la o parte, felicitări doamnei consilier local Farkas Anna-Lili care, în Colegiul 6 (Răcădău), va reprezenta Braşovul în Parlamentul României cu 1187 de voturi, reuşind performanţa să „învingă” reprezentanţii primelor trei partide mari, care au totalizat peste 15.000 de voturi.
Asta e! PRM nu a reuşit această performanţă. Nu toţi cei de pe urmă sunt şi cei dintâi...
La aceste alegeri au câştigat tot primarii, care şi-au mobilizat electoratul în jurul candidaţilor susţinuţi de ei. A fost o ediţie a doua, revãzută şi adăugită, a localelor. La Braşov, putem spune, cã au câştigat banii murdari din imobiliare şi din asfaltările electorale.

Campania lui Ion Mînzalã

Am adus o pată de culoare în această campanie, un morcov ca bun stimulent politic şi un coşar, care le-a purtat noroc contracandidaţilor mei şi, deocamdatã, nu va curăţa de „funingine politică” Parlamentul. Morcovul îl păstrez pentru Scripcaru! Îl felicit pe domnul Ialomiţianu, care a câştigat în Colegiul 8 un mandat de deputat! Îl felicit pe Florin Staicu, care a câştigat în Colegiul 4 un mandat de senator! Îi felicit pe toţi 12 parlamentari ce vor reprezenta Braşovul în aceastã ediţie, care se întrevede scurtã.
Cu toatã campania şi expunerea mediaticã, personal nu am reuşit decât sã depăşesc cu mai bine de un procent media pe ţară şi judeţ a PRM-ului. A fost un vot politic clar şi chiar dacă aş fi stat în cap şi aş fi promis cornul abundenţei, tot nu aş fi ajuns deputat pe acest sistem de vot. Nu a fost un vot uninominal, ci un vot profund politic. PRM se pare că şi-a meritat soarta, pentru că a rămas pe doctrina anilor ’90.

Voi face în continuare politicã

Nu-mi pare rău că am pierdut. Am câştigat o experienţă uriaşă. Voi continua cu un pas în politică şi cu unul în presă şi literatură. Mă retrag din Partidul România Mare, în a cărui doctrinã nu m-am regăsit decât parţial. Consider că am avut o aventură politică de câteva luni cu acest partid. Am acceptat să intru în PRM conjunctural, la propunerea lui Nicolae Iorga, pe care îl preţuiesc şi căruia îi mulţumesc. Mulţumesc întregii organizaţii judeţene a PRM, cât şi organizaţiei municipale pentru sprijinul politic acordat în cele douã campanii! Probabil, ca independent aş fi avut şanse şi mai puţine. Toţi cei 12 candidaţi braşoveni ai PRM sunt oameni de mare valoare.
Timp de câteva săptămâni voi reflecta încotro voi merge politic. Am toate uşile deschise să mă întorc în Partidul Democrat-Liberal. Nu ştiu dacă în Organizaţia Braşov, având în vedere poziţia mea publică faţă de actualul lider. Cel mai probabil, în Bucureşti sau în Bucovina, unde am activat câţiva ani şi prietenii mei de acolo abia mă aşteaptă. Am oferta unui alt partid important din Braşov, dar nu am dat încă un răspuns. Cel mai mult mă preocupă, însă, să fondez la Braşov un nou partid politic. Am sprijin, expertiza necesarã şi promisiuni de resurse.

Proiecte personale

Am un proiect politic şi cultural pentru Braşov, un oraş confiscat de mediocritate şi interese oligarhice. Voi continua proiectele mele literare, editoriale şi jurnalistice. Voi face emisiuni, voi scrie şi edita cărţi şi voi crea un curent de opinie care să mobilizeze electoratul „contemplativ” care nu a votat.

Ion Mînzală, 3 decembrie 2008

SCRISOARE COLEGIALĂ (din data de 4 aprilie 2008)

Către Organizaţia Judeţeană Braşov a Partidului Democrat-Liberal
(Biroului Permanent Judeţean)

Stimaţi colegi şi prieteni,

În toamna anului 2001, convins de un prieten, m-am înscris în Partidul Democrat. Veneam din societatea civilă, după mai multe anchete de presă consistente despre fraudarea unor alegeri în defavoarea PD. Acumulasem o bogată experienţă politică şi administrativă în structurile fostului PCR până în 1989, apoi ca ziarist profesionist, editor şi autor de cărţi şi fondator al unor publicaţii braşovene. Evident, şi după Revoluţie m-am intersectat cu politicul. Dezideratul asumat de preşedintele partidului de a înnoi clasa politică şi de a lăsa neîngrădit accesul în partid mi-au fost argumente convergente să aleg Partidul Democrat pentru, ceea ce am numit atunci public, un „desant” în interiorul clasei politice.
Mulţi colegi jurnalişti din Braşov au interpretat gestul meu ca fiind un „divorţ” de presă şi o „căsătorie” cu... politica. Ipostaza inedită nu putea fi întocmai cu structura mea profesonală şi cu profilul civic. De aceea, am continuat să scriu, să public şi să realizez emisiuni de televiziune, rămânând mai mult un fidel de partid decât un activist asumat. Aceasta şi datorită faptului că noua conducere a Organizaţiei Judeţene a Partidului Democrat s-a simţit oarecum incomodată de prezenţa mea în organizaţie.
În anul 2004, atât la alegerile locale, cât şi la alegerile generale, am susţinut prin toate mijloacele Partidul Democrat şi candidaţii săi la Primăria Braşovului şi la Parlament. Evident, şi pe George Scripcaru, candidatul care a şi ajuns primar, cu ajutorul decisiv al presei locale. Pe imaginea proiectată în media de tânãr promiţător şi gospodar, braşovenii l-au votat în număr mare şi l-au ales primar după al doilea tur de scrutin. Era previzibil să câştige altcineva, dupã două mandate în care fostul primar nu a reuşit coagularea unei majorităţi şi nu a avut voinţa necesară să ofere Braşovului o administraţie coerentă.
În primii doi ani de mandat, George Scripcaru s-a străduit şi a avut realizări vizibile – ar fi incorect să nu recunoaştem acest lucru. După aceea, însă, s-a abandonat unor grupuri de interese private, uneori de nuanţă obscură, dornice să vâneze prin orice mijloace banul public. Au fost promovate doar politici interesate să alimenteze această clientelă în toate domeniile şi există multe suspiciuni că banul public devalizat astfel s-a întors pe căi necinstite în conturi personale. De altfel, primarul va trebui să-şi justifice averea, greu de obţinut din salariul său şi al soţiei, pentru că nu cunoaştem să aibă afaceri transparente. S-au construit mall-uri peste mall-uri, Poiana Braşov a fost dată în arendă, tramvaiul a fost tăiat la fier vechi, ultimele uzine s-au prăbuşit, CET-ul a adus la sapă de lemn cetăţenii, asfaltul este de mântuială şi la preţuri exorbitante, trotuarele, realizate pe fugă etc. – azi, toate acestea îi dau o notă proastă primarului şi firmelor alese de el pe sprânceană să presteze servicii municipalităţii şi lucrări din bani publici. Ca să nu mai vorbim de străzile periferice sau de aleile dintre blocuri lăsate de izbelişte.
Nu există o viziune coerentă, nu există o strategie transparentă, nu există decât interese şi conjuncturi şi, ceea ce este mai grav, o clientelă din ce în ce mai lacomă exercită presiuni faţă de actuala administraţie „obligată” nu doar pe 4, ci pe 8 ani...
I-am atras atenţia de multe ori lui Scripcaru că greşeşte, că nu ascultă de specialişti şi de aparatul administrativ al Primăriei, că face doar ce-l taie capul şi nu e bine nici pentru oraş şi nici pentru el. Sunt şi alţi colegi care au fãcut-o. Dar a fost în zadar. În ultimul an, parcă a luat-o razna... Şi pare cã vrea să pună capac la toate. Motivul pentru care m-am delimitat public de Scripcaru, încă de la lansarea candidaturii sale la „Reduta”, a fost episodul cu agresarea lui Gheorghe Botorog. Nu insist, luările mele de poziţie fiindu-vă cunoscute.
Mai mulţi lideri de la Bucureşti, care îmi cer sã fac pace cu Scripcaru, nu cunosc adevărul despre acesta, despre atitudinea lui egoistã şi dictatorială în partid şi, probabil, au o imagine idilică despre administraţia Scripcaru în Braşov. Dar dumneavoastră, liderii locali, ştiţi adevărul, ca şi mine, chiar dacã nu aveţi determinarea politicã să-l spuneţi public, mai ales acum în prag de alegeri.
Pentru că de-a lungul anilor am activat în zona de analiză a partidului, fiindu-vă aproape şi politic şi sufleteşte, pentru că am fãcut lobby organizaţiei judeţene, inclusiv pentru obţinerea funcţiei de vicepreşedinte naţional pentru un braşovean, o să vă cer să înţelegeţi că nu pot continua aşa la nesfârşit, eu doar să ofer expertiză şi resurse şi în schimb să nu primesc decât dispreţ şi respingerea categorică a oricărei implicări a mea în tractarea partidului la Braşov, atât ca voce, cât şi ca militant eligibil pe listele electorale şi nu numai.
Dacă Bucureştiul are nevoie de mine, Braşovul mă respinge şi acum am înţeles de ce. George Scripcaru nu are nevoie de oameni ca mine, care să-l tragă de mână când greşeşte şi să ofere alternative politice. Aşa că, am hotărât să mă retrag din partid şi să-l las pe Scripcaru să se prăbuşească în propriile ambiţii personale şi în interesele de grup, care îl vor sufoca mai devreme sau mai târziu. Din păcate, însă, la un moment dat, va plãti Partidul Democrat pentru toate greşelile sale.
Pentru Braşov şi pentru comunitatea braşoveană, voi intra în cursa pentru Primărie! Unde, cât de curând, va trebui să îndreptăm toate erorile. Vă doresc succes tuturor!

Ion Mânzalã, 4 aprilie 2008