mânzalăexpress

Blogărial
Ţară, caut Preşedinte!

Până pe la Hohenzolerni, românii au fost conduşi în lupte şi la coasă de cneji, voievozi şi de domni. Mai puţin cei din Ardeal, Basarabia şi Bucovina, care au apucat şi câte un rege, împărat sau ţar. O fi fost bine, o fi fost rău... aşa era tichia, mămăliga şi rânduiala. Pe urmă, rânduiala s-a schimbat. La fel şi tichia şi ceaunul de mămăligă. Sovietele ne-au dat primii preşedinţi purtători de şapcă, iar pe ultimul l-am împuşcat. Împuşcătorul i-a luat locul şi republica s-a lepădat de fustiţa roşie. Aşa a intrat, goală, pe gaura din steag, în capul românilor. Acum avem din nou preşedinţi, cu legitimaţie şi carnet de partid. Până în ziua de azi, trei. Trei, Doamne, şi toţi trei cu umor vizual şi sonor. Primul preşedinte rânjea, al doilea behăia, iar al treilea, încă în mandat, hăhăe de-a binelea. Să nu mori de râs în ţara asta? RSR, adică Republica Semi-prezidenţială a Râsului, este acum o ţară tristă, plânsă şi deznădăjduită. Şi trebuie să caute preşedinte... De ce? Pentru că ultimul vrea să divorţeze de republică. Şi să ne lase, Doamne fereşte, pe mâini haine, de boci, hrebenciuci, tăricei şi opreşti... Vai de noi, amărâţii de noi, cum să rămânem fără aşa hai de preşedinte?... Păi, n-o să plângă Carpaţii şi Dunărea şi toate cooperativele? În cine o să-şi mai arunce Mircea Badea şoşonii? Şi toţi ziariştii haini mucii editoriali? Mai bine, nu, domnule preşedinte! Reveniţi-vă! Nu ne lăsaţi singuri! Nu ne părăsiţi! Mai daţi-ne un mandat! Nu vă jertfiţi funcţia cum v-aţi sacrificat şuviţa! Dacă ne pierdem şi umorul din capul statului, ne-am dus... Nuuu!