Constituţia lui Băsescu
şi Republica lui Geoană
şi Republica lui Geoană
Odată cu trecerea în rezervă la apelul de seară a ministrului de Interne şi retragerea „vulpii” din via cu struguri, pe motiv că sunt acrii, primul război mondial din coaliţie s-a soldat cu o pace prematură la Cotroceni. Ba chiar mai mult, săbiile au fost băgate-n teacă. Până la noi ordine. Şi ca să nu ne plictisim de circ, în timp ce pâinea se scumpeşte şi leul se ieftineşte pe scara Boc, ni se serveşte o nouă temă pe masă. Direct pe masa de la Cotroceni. Unde, preşedintele s-a sculat dis-de-dimineaţă şi, ca orice Bădica Traian, la început de an, s-a pus pe arat şi semănat ţara.
Revizuirea Constituţiei e şi o temă de mestecat politic într-un an de alegeri prezidenţiale, dar şi o necesitate, la urma urmei, recunoscută de toată lumea. Ca orice om, că şi preşedintele e om înainte de a fi preşedinte, Băsescu vrea o anume Constituţie. Evident, care i se potriveşte cel mai bine. Şi în care sintagma „regim prezidenţial”, croită după chipul şi asemănarea lui Ion Iliescu, în loc să fie prea largă pentru mai suplul marinar, îl strânge. Şi omul, e normal, vrea să schimbe costumul... Evident, omul şi nu preşedintele, care de altfel are treabă.
Mai puţine judeţe, cum cere Europa, o Curte Constituţională mai puţin solicitată, un CSM mai de procurori, un parlament cu o singură cameră, deci cu mai puţini politicieni ş.a.m.d. Cam asta ar vrea şi poporul. Bineînţeles, prin referendum. Referendum care, dacă ar fi obligatoriu, cum era pe vremuri armata, ar legifera pe post de „popocraţie”. Adică „puterea poporului”, evident, cu mâna preşedintelui de republică semi-prezidenţială, ales de popor. Popor care, tot prin mâna preşedintelui, ar trebui să dizolve parlamentul. De jos adică, şi nu de pe cal, ca să nu spun „suspendat”... Că nu poţi dizolva ditamai parlamentul fără să pici în cap, dacă ne luăm după legea lui Newton a picăturilor de ploaie... Şi preşedintele mai e şi modest. Nu vrea decât revizuirea Constituţiei, pe ici pe colo şi anume în punctele ei esenţiale.
În schimb, Geoană nu e modest şi vrea ba chiar şi mai mult decât atâta. Adică, direct o nouă republică. E clar că nu semi-prezidenţială şi nici mascat prezidenţială. Geoană, care, ca orice om care visează bine politic, vrea şi el preşedinte şi ştie că în cursa pentru Cotroceni, nici el şi nici altul nu prea îl poate învinge pe Băsescu, vrea o nouă republică. O republică parlamentară. În care preşedintele să taie panglici şi să strângă mâini, iar parlamentul să fie vioara întâi. Să desemneze premierul, să facă guvernul, legile şi politica poporului. În jurul acestei teme se va purta o dezbatere lungă. Şi, probabil, succesul uneia sau alteia dintre cele două atitudini va stabili şi următorul preşedinte de republică. Tot semi-prezidenţială, dar revizuită sau parlamentară. Cum adepţii „popocraţi” încă visează la un preşedinte paternalist, iar „antipopocraţii” se vor trezi abia în mandatul doi (dacă va fi!), Băsescu are toate motivele să tureze acum motoarele. Şi cât de curând s-o pună de un referendum pe tema revizuirii Constituţiei. Ca să nu mai poată fi nimeni acuzat de viol când face sex cu ţara.
Revizuirea Constituţiei e şi o temă de mestecat politic într-un an de alegeri prezidenţiale, dar şi o necesitate, la urma urmei, recunoscută de toată lumea. Ca orice om, că şi preşedintele e om înainte de a fi preşedinte, Băsescu vrea o anume Constituţie. Evident, care i se potriveşte cel mai bine. Şi în care sintagma „regim prezidenţial”, croită după chipul şi asemănarea lui Ion Iliescu, în loc să fie prea largă pentru mai suplul marinar, îl strânge. Şi omul, e normal, vrea să schimbe costumul... Evident, omul şi nu preşedintele, care de altfel are treabă.
Mai puţine judeţe, cum cere Europa, o Curte Constituţională mai puţin solicitată, un CSM mai de procurori, un parlament cu o singură cameră, deci cu mai puţini politicieni ş.a.m.d. Cam asta ar vrea şi poporul. Bineînţeles, prin referendum. Referendum care, dacă ar fi obligatoriu, cum era pe vremuri armata, ar legifera pe post de „popocraţie”. Adică „puterea poporului”, evident, cu mâna preşedintelui de republică semi-prezidenţială, ales de popor. Popor care, tot prin mâna preşedintelui, ar trebui să dizolve parlamentul. De jos adică, şi nu de pe cal, ca să nu spun „suspendat”... Că nu poţi dizolva ditamai parlamentul fără să pici în cap, dacă ne luăm după legea lui Newton a picăturilor de ploaie... Şi preşedintele mai e şi modest. Nu vrea decât revizuirea Constituţiei, pe ici pe colo şi anume în punctele ei esenţiale.
În schimb, Geoană nu e modest şi vrea ba chiar şi mai mult decât atâta. Adică, direct o nouă republică. E clar că nu semi-prezidenţială şi nici mascat prezidenţială. Geoană, care, ca orice om care visează bine politic, vrea şi el preşedinte şi ştie că în cursa pentru Cotroceni, nici el şi nici altul nu prea îl poate învinge pe Băsescu, vrea o nouă republică. O republică parlamentară. În care preşedintele să taie panglici şi să strângă mâini, iar parlamentul să fie vioara întâi. Să desemneze premierul, să facă guvernul, legile şi politica poporului. În jurul acestei teme se va purta o dezbatere lungă. Şi, probabil, succesul uneia sau alteia dintre cele două atitudini va stabili şi următorul preşedinte de republică. Tot semi-prezidenţială, dar revizuită sau parlamentară. Cum adepţii „popocraţi” încă visează la un preşedinte paternalist, iar „antipopocraţii” se vor trezi abia în mandatul doi (dacă va fi!), Băsescu are toate motivele să tureze acum motoarele. Şi cât de curând s-o pună de un referendum pe tema revizuirii Constituţiei. Ca să nu mai poată fi nimeni acuzat de viol când face sex cu ţara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu