Ţara ca o avicola
Când şi-a cerut singur inventar la ouă, Adrian Năstase a comis un autodenunţ. „Să vină să-mi numere ouăle!”, striga din vârful grămezii, ca un cocoş pintenat, politicianul cel mai potent al trecutei guvernări PSD. Şi au venit. Au venit băieţii să-l testiculeze şi să-i contabilicească nu numai ouăle, ci şi tablouăle şi termopanele şi toate mătuşile din cimitir. Au numărat o dată şi... nimic. Au numărat a doua oară, a treia oară şi tot nu se vedea socoteala dintre ouă. Bă, voi sunteţi proşti! Mai număraţi o dată, tu-vă-n dicoatele, antricoatele şi parchetele voastre! Şi iar s-au apucat de numărat. Până la bilanţ, umblă vorba-n pesedei, s-a dat verde la mazilirea fudulului iscător de vorbe cu fudulii în proţap. Pe motiv că dau colesterol la alianţă, pro-băseii din PSD vor să urce la 100 de grade temperatura bârfitelor ouă.
Geoană îndemna ieri miniştri, para-miniştri şi sub-miniştri săi să facă front comun cu miniştri, para-miniştri şi sub-miniştri pedelei. Pentru binele şi propăşirea patriei contaminată de criză. Apelului său patriotic, Boc i-a răspuns cu un îndemn la unitate şi frăţie în devălmăşie în teritoriu. Acolo, unde se ştie, majorităţile făcute înainte de parlamentare sunt cam penelistoido-pesedizaure şi cu ceva paprika de la UDMR.
Nu ştiu de ce, dar mi se pare că îndemnurile la frăţie într-o veselie în noua prăvălie sunt cam gâtuite. Nu cumva îi strânge cineva pe cei doi ezact de ce avea Năstase mai renumit la Cornu? Şi cu cât îi strânge mai tare, pe principiul „leapşa”, transmit şi ei strânsura mai departe în toate avicolele subordonate?... Păi, cum de ce, măi, orbii găinilor?! Nu e normal ca în ţara asta să hăhăie un singur cocoş? Şi nu cel cu parcările botezate cu nume de pictor suprarealist Ăla e un fel de sosie al hăhăitorului. Avem o ţară frumoasă ca o Avicola. Nu-i aşa? Hă-Hă-riguuuuu! Hot-hodac!
Geoană îndemna ieri miniştri, para-miniştri şi sub-miniştri săi să facă front comun cu miniştri, para-miniştri şi sub-miniştri pedelei. Pentru binele şi propăşirea patriei contaminată de criză. Apelului său patriotic, Boc i-a răspuns cu un îndemn la unitate şi frăţie în devălmăşie în teritoriu. Acolo, unde se ştie, majorităţile făcute înainte de parlamentare sunt cam penelistoido-pesedizaure şi cu ceva paprika de la UDMR.
Nu ştiu de ce, dar mi se pare că îndemnurile la frăţie într-o veselie în noua prăvălie sunt cam gâtuite. Nu cumva îi strânge cineva pe cei doi ezact de ce avea Năstase mai renumit la Cornu? Şi cu cât îi strânge mai tare, pe principiul „leapşa”, transmit şi ei strânsura mai departe în toate avicolele subordonate?... Păi, cum de ce, măi, orbii găinilor?! Nu e normal ca în ţara asta să hăhăie un singur cocoş? Şi nu cel cu parcările botezate cu nume de pictor suprarealist Ăla e un fel de sosie al hăhăitorului. Avem o ţară frumoasă ca o Avicola. Nu-i aşa? Hă-Hă-riguuuuu! Hot-hodac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu