mânzalăexpress

Po(i)ezia de Duminică

descântec de adio
pentru NUMAIESTE

Gud-bai! Arivederci! Praz verde şi-un adio
La anu’... La mai mare! Şi la mulţi ani, Mario!
La când o fi să fie... Cândva... Ori, poate-odată...
Poimarţi, Poimiercuri... Ba chiar la Sfântu’ Aşteaptă...
Pe loc repaos! Liber!... Mai aşteptaţi un pic!...
Prăjim răbdări... Ba, fierbem lichide-n polonic –
Că de grăsimi, solide, obeză este ţara
Mai bine miertefierte... Eradicaţi papara!
– că face rău la fiere. Şi fierea la ficaţi
şi-ar da în vreo ciroză netrebnicii carpaţi...

Staţi blând pe kur, pe coate! Rămâneţi toţi pe brânci
Nu-ntărâtaţi moşnegii! Nu-i oţărâţi pe ţânci!
Nu sloboziţi nici aer!... Ci râgâiţi în şoaptă...
Dacă se coace... bine! Iar dacă nu e coaptă,
e bună chiar şi verde. Si se consumă crudă –
Nu-s haine?! Asta-i! E mai haioasă nudă.
Lipseşte?! Nu-s probleme. E bună şi de lemn...
Putea fi reparată. Dar costă! Şi n-avem!
Şi dacă nu revine... Ce dacă nu mai e!?

Şi aşa mai departe,
Etcetera,
Olé!

(„Po(i)ezii interzise”, Editura „Duminică”, 2002)