Testamentul lui Paler
După '89, România a avut mai mulţi premieri. Mai mult sau mai puţin înjuraţi. Când te înjură poporul că eşti rău, poate fi şi un compliment. Dacă ai luat o măsură radicală, ca pe un rău necesar, este o nuanţă. Dacă ai luat o măsură de-al dracului, ţi-ai dat măsura răului din tine. Când te înjură poporul de prost, nu mai este un compliment, ci o scuză. Aşa eşti tu! Problema e cum dracu' ai ajuns acolo. Dar totul este posibil.
Petre Roman, după ce a fost albit de pupăturile fetelor de la Apaca, a fost înjurat de români ca gropar al industriei naţionale, odată cu pierderea a aproape un milion de locuri de muncă. Stolojan, al doilea venit ca premier, a fost apreciat că nu s-a clintit în faţa vijeliosului Miron Cozma, dar a fost înjurat când a naţionalizat valuta. Văcăroiu nu prea a fost înjurat, dar a fost miştocărit la greu. După el, Ciorbea a fost o catastrofă de premier, îndeajuns de înjurat pentru a fi înlocuit cu Radu Vasile. Şi el a fost înjurat şi înlăturat. Apă sfinţită, Mugur Isărescu, următorul pe lista de premieri, iarăşi n-a fost înjurat. Adrian Năstase a fost deopotrivă apreciat ca premier şi înjurat tot ca premier. Dar a guvernat. Şi Tăriceanu a fost deopotrivă înjurat şi apreciat, dar a guvernat şi el şi ajung să-l regret, după ce l-am înjurat. Stolojan 2 n-a mai apucat să fie înjurat, că s-a retras la timp. Şi a fost inventat guvernul Boc, un guvern cu două picioroange.Dar şi cu toate şansele de a guverna consistent, având în vedere o dublă susţinere politică, de peste 70% în Parlament. Numai că guvernul Boc, în loc să meargă, a căzut de la început în cap. Ca în emisiunea lui Gheorghe, exponentul său. Să râzi? Să plângi? Sau să înjuri? Dacă o ţine tot aşa, acest guvern are toate şansele să fie apreciat de români ca fiind cel mai prost şi cel mai rău, deodată.
Îngrijorarea sumbră a regretatului Octavian Paler cu privire la posibilitatea devenită astăzi realitate, ca Boc să devină premier, are acum valoare de testament. Un testament care îţi dă fiori pe şira spinării. Cred că în plan simbolic, am ajuns la fundul sacului răbdării, ca pe vremea lui Ceauşescu. Şi o să vedem în lunile următoare şi de ce. Dacă un echilibrist politic şi politicos ca Iosif Boda a ajuns să folosească expresii de recuzită Mircea Badea despre „boci”, eu unul nu mă mai surprind nici pe mine, în ipostaza de înjurător şi de revoltat de stupizenie. Până mai acum o lună-două, îl sunam pe primarul Clujului sau vorbeam pur şi simplu cu el, în Modrogan, folosind vorbe normale: Ce faci, Emile? Şi el îmi răspundea: Bine, maestre! Emile, acum trebuie să-ţi spun: Eşti o mare dezamăgire! Lasă-ne! Din păcate, eşti chiar o dezamăgire repede. Şi nu doar pentru mine, ci pentru aproape toată lumea. Dacă nu crezi, întreab-o pe mama ta... Distinsa doamnă părea îngrijorată când ai fost desemnat premier. Ca orice mamă, îşi cunoaşte fiul.
Petre Roman, după ce a fost albit de pupăturile fetelor de la Apaca, a fost înjurat de români ca gropar al industriei naţionale, odată cu pierderea a aproape un milion de locuri de muncă. Stolojan, al doilea venit ca premier, a fost apreciat că nu s-a clintit în faţa vijeliosului Miron Cozma, dar a fost înjurat când a naţionalizat valuta. Văcăroiu nu prea a fost înjurat, dar a fost miştocărit la greu. După el, Ciorbea a fost o catastrofă de premier, îndeajuns de înjurat pentru a fi înlocuit cu Radu Vasile. Şi el a fost înjurat şi înlăturat. Apă sfinţită, Mugur Isărescu, următorul pe lista de premieri, iarăşi n-a fost înjurat. Adrian Năstase a fost deopotrivă apreciat ca premier şi înjurat tot ca premier. Dar a guvernat. Şi Tăriceanu a fost deopotrivă înjurat şi apreciat, dar a guvernat şi el şi ajung să-l regret, după ce l-am înjurat. Stolojan 2 n-a mai apucat să fie înjurat, că s-a retras la timp. Şi a fost inventat guvernul Boc, un guvern cu două picioroange.Dar şi cu toate şansele de a guverna consistent, având în vedere o dublă susţinere politică, de peste 70% în Parlament. Numai că guvernul Boc, în loc să meargă, a căzut de la început în cap. Ca în emisiunea lui Gheorghe, exponentul său. Să râzi? Să plângi? Sau să înjuri? Dacă o ţine tot aşa, acest guvern are toate şansele să fie apreciat de români ca fiind cel mai prost şi cel mai rău, deodată.
Îngrijorarea sumbră a regretatului Octavian Paler cu privire la posibilitatea devenită astăzi realitate, ca Boc să devină premier, are acum valoare de testament. Un testament care îţi dă fiori pe şira spinării. Cred că în plan simbolic, am ajuns la fundul sacului răbdării, ca pe vremea lui Ceauşescu. Şi o să vedem în lunile următoare şi de ce. Dacă un echilibrist politic şi politicos ca Iosif Boda a ajuns să folosească expresii de recuzită Mircea Badea despre „boci”, eu unul nu mă mai surprind nici pe mine, în ipostaza de înjurător şi de revoltat de stupizenie. Până mai acum o lună-două, îl sunam pe primarul Clujului sau vorbeam pur şi simplu cu el, în Modrogan, folosind vorbe normale: Ce faci, Emile? Şi el îmi răspundea: Bine, maestre! Emile, acum trebuie să-ţi spun: Eşti o mare dezamăgire! Lasă-ne! Din păcate, eşti chiar o dezamăgire repede. Şi nu doar pentru mine, ci pentru aproape toată lumea. Dacă nu crezi, întreab-o pe mama ta... Distinsa doamnă părea îngrijorată când ai fost desemnat premier. Ca orice mamă, îşi cunoaşte fiul.
Am scris, înainte de Anul Nou, un editorial la Braşovul tău care aborda acelaşi lucru, şi care, într-adevar, demonstrează faptul că Paler avea o viziune politică...
RăspundețiȘtergerehttp://sebastiandan.blogspot.com/2008/12/previziunile-lui-paler.html